“Căci celui ce are i se va da şi va avea de prisos.” (Matei 13.12)
Când Domnul i-a arătat unui om multă milă, îi va arăta şi mai multă. Puţină credinţă este ca primul ou într-un cuib; se vor mai adăuga şi altele. Numai să nu avem o credinţă de formă, ci o credinţă adevărată. Ce nevoie este pentru noi, care am primit mult, să arătăm credinţa noastră prin lucrările noastre şi să ne ferim de a o arăta prin vorbele noastre, când nu avem nimic. Căci într-o zi sau alta chiar aceste vorbe ne vor fi luate, daca n-am avut decât vorbe. Ameninţarea este tot atât de adevărată, ca şi făgăduinţa.
Binecuvântat să fie Dumnezeu! Când El a început să reverse asupra noastră harurile Duhului Său, în aşa fel încât să avem puţin, El continuă să o facă, până ce acela care n-avea decât puţin, dar care într-adevăr avea acest puţin, să fie adus la starea de a avea din belşug. Oh, să dorim acest belşug! Să căutăm cu înfocare plinătatea. Dacă este bine să cunoaştem mult, este cel mai bine să iubim mult. Este mare lucru să avem multă iscusinţă ca să-i slujim lui Dumnezeu, dar este mai preţios sa avem belşug de credinţă ca să avem încredere că Dumnezeu ne va da iscusinţă în toate împrejurările.
Doamne, pentru că Tu m-ai făcut să-mi recunosc păcatul, creşte în mine ura împotriva păcatului. Pentru că Tu mi-ai dat credinţa în Isus, creşte Te rog această credinţă la înălţimea siguranţei depline. Tu m-ai făcut să Te iubesc, fă-mă în stare să am pentru Tine o puternică iubire.
Charles Spurgeon
Dumnezeu e în control 