Inimă de frate

De multe ori drag frate ai inima rănită
Si norii intristarii ades te coplesesc
Iar bucuria-n suflet ți-e  floare ofilita
Cu vestede  petale care nu mai zambesc..
De ce iubite suflet ti-e inima mâhnita?
De ce urme de lacrimi se vad pe  obrazul tau?
De ce in ochii umezi ți se citeste  frică
De ce vad suferință pe fața ta mereu?
-O…,inima de frate,cum pot sa fiu ferice
Cand incercari ca norii vin peste fiinta mea?
Cand nimeni nu e-n stare durerea sa-mi ridice
Pe care-o port in mine ca pe-o povara grea?
-O,frate drag in Domnul priveste sus in zare!
Vezi bolta cea senina?albastrul infinit?
Mai e putina vreme si vine Ziua mare
Plecarea ta din lume spre cerul stralucit!
Din zarea cea albastra va rasari un Soare
Cum nimeni niciodata pe cer n-a mai vazut
Iar tu iubite suflet in haina de serbare
Te vei ‘nalta spre Soare,lasand haina de lut!
Te-ntreb acum:durerea,tristetea si-ncercarea
Pot fi puse-n balanță cu Soarele Isus?
Pot sa umbreasca oare,rasplata,sarbatoarea
Care fiind pregatite te-asteapta-n ceruri sus?
Nu!Nicicand,niciodata nu au asemanare!
Tristetea care astazi apasa fiinta Ta,
Se va preface maine in pace si cantare
In slava Celui Vesnic,stând în prezența Sa!
Ridica-ți dar privirea,cu ochii doar spre ceruri
Ca-i gata sa apara ziua de bucurii
Si clipa cand pe poartă intrand pe sfinte plaiuri
O inima de frate cu drag te va primi.

Emanuel Hasan

El rămâne mereu acelaşi

“Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din pricina Numelui Lui celui mare, căci Domnul a hotărât să facă din voi poporul Lui.” (1 Samuel 12.22)

Alegerea pe care a făcut-o Dumnezeu cu poporul Său este în scopul de a-l sprijini şi de a nu-l părăsi nicidecum. El l-a ales pentru a-l iubi, şi-l iubeşte din pricina acestei alegeri. De bună voia Sa, a ales acest popor şi această alegere este motivul pentru care va continua să-Şi găsească plăcerea în acest lucru. Dacă l-ar părăsi, Şi-ar necinsti Numele, căci aceasta ar însemna că a făcut o greşeală în alegerea Sa şi ar da dovadă de nestatornicie în iubirea Sa. Astfel este slava dragostei lui Dumnezeu, care nu se va schimba, şi această slavă nu poate fi întunecată. Să ne amintim de toate dovezile bunătăţii părinteşti a lui Dumnezeu şi să fim siguri că niciodată El nu ne va părăsi. Ceea ce L-a determinat să Se preocupe ca să facă din noi poporul Sau, a fost dorinţa Sa de a ne mântui. După ce a îndeplinit astfel de minuni cu privire la noi, ar mai putea să ne lase singuri? Fiul Său Isus a murit pentru noi şi noi putem fi siguri că El n-a murit în zadar. Ar putea El să Se lepede de aceia pentru care Şi-a vărsat sângele Său? Deoarece Şi-a găsit plăcerea să ne aleagă ca să ne mântuiască, îşi va găsi plăcerea şi ca să ne binecuvânteze. Domnul Isus nu este un prieten schimbător. Iubindu-i pe ai Săi, îi va iubi până la sfârşit.

Charles Spurgeon