Mărește-mi credința!

“Apostolii au zis Domnului: “Mărește-ne credința!”  (Ev. Luca 17:5)

Vreau, Doamne, sã Te cred, oricȃnd,
Sã nu-mi pierd mȃntuirea pe pãmȃnt;
Mãrește-mi Tu credința-n harul Tãu
Sã cred deplin, la bine și la rãu!

Și dacã nu vor mai fi boabe-n spic,
Și dacã nu voi mai avea nimic,
Și dacã lumea nu mã va iubi,
Și dacã plȃnsul mã va însoți,
Și cȃnd al morții sol veni-va iar
Pe vatra de durere și amar,
Și-atunci cȃnd îndoieli mã vor umbri
Și duhuri rele mã vor ispiti,

Cȃnd sufletul de spini va fi strãpuns,
Cȃnd nu voi mai primi al Tãu rãspuns,
Cȃnd voi privi spre cer neajutorat,
Nemulțumit, rãnit, îngrijorat,
Cȃnd sprijin în dureri nu voi gãsi
Și în cenușã mã voi prãbuși,

Ajutã-mã! și-atunci sã cred, plȃngȃnd,
Cãci Tu nu frȃngi o trestie în vȃnt
Și nici nu stingi tãciunii fumegȃnd;
Și ochii Tãi priveascã drumul meu
Cu ochi de Om și ochi de Dumnezeu!

Știu, sunt nãscut în carne și pãcat,
Dar Tu m-ai mȃntuit și m-ai iertat!
Mãrește-mi dar, te rog, credința mea
Sã locuiesc, pe veci, în casa Ta!
Ȋn fața voii Tale mã închin
Și-Ţi mulțumesc pentru-ajutor,

amin!

Gelu Ciobanu

A locui în siguranţă deoparte

“Israel este fără frică în locuinţa Iui, izvorul lui Iacov este deoparte într-o ţară plină de grâu şi de must, şi cerul lui picură rouă” (Deuteronom 33.28)

Cu cât vom locui mai deoparte, cu atât vom fi mai în siguranţă. Dumnezeu vrea ca poporul Său să fie despărţit de păcătoşi. Chemarea Lui către ei este: “Ieşiţi din mijlocul lor”. O lume creştină este o monstruozitate pe care Scriptura niciodată n-o îndreptăţeşte. Un creştin lumesc este din punct de vedere duhovnicesc bolnav. Cei ce fac compromisuri cu vrăjmaşii lui Cristos, pot fi socotiţi împreună cu ei.

Siguranţa noastră stă nu în a ajunge la înţelegere cu vrăjmaşul, ci în a locui deoparte cu cel mai bun Prieten al nostru. În acest fel vom locui în siguranţă, în ciuda batjocurilor, zeflemelilor şi dispreţului lumii. Vom fi la adăpost de influenţa nenorocită a mândriei, necredinţei, deşertăciunii şi vicleşugului ei.

Dumnezeu ne va face să locuim singuri şi în siguranţă, în ziua când va cerceta păcatul popoarelor prin războaie şi foamete. Domnul a scos pe Avraam din Ur din Haldea, dar acesta s-a oprit la mijlocul drumului în Haran: el n-a avut binecuvântare decât când s-a hotărât să meargă în ţara Canaan şi a şi mers acolo. Acolo a trăit el în siguranţă singur, chiar în mijlocul vrăjmaşilor, în timp ce Lot nu era în siguranţă în Sodoma, în mijlocul cercului de prieteni pe care şi-i făcuse. Siguranţa noastră este să trăim deoparte cu Dumnezeu.

Charles Spurgeon