Te laud Doamne!

Te laud Doamne şi-Ţi înalţ cântare
Şi Numele Tău Sfânt il preamăresc
Că m-ai ţinut cu mâna Ta cea tare
M-ai ridicat să nu mă prăbuşesc.

Trec peste mine valuri şi furtuni,
Nori negrii se ivesc in miez de zi,
Deodată se aude un glas peste genuni
„Cu nici un chip nu te voi părăsi”.

Ascult Cuvîntul Tău şi iau aminte
Chiar dacă uneori stau tremurînd.
Deasupra mea veghează un Părinte
Ce nu mă va uita nicicînd.

Tu ai spus că drămuită e încercarea
Necazul vine,veşnic nu va sta
Prin el Tu trebuie să îţi desăvîrşeşti lucrarea
Să faci o perlă din fiinţa mea.

Aşa cum aurul prin foc se încearcă,
Ne-ncerci Tu Doamne,să ne curăţeşti
Să cadă de pe noi a lumii pleavă
Să fim fiinţele ce le doreşti.

Dă-mi Doamne bucurie in necaz
Şi biruinţă peste-orice dureri
Şi chiar de lacrimi îmi vor curge pe obraz
Să-ţi pot aduce roada ce mi-o ceri

N-ai de ce să te ruşinezi

“Nu te teme, căci nu vei rămâne de ruşine.” (Isaia 54.4)

Nouă nu ne este deloc ruşine de credinţa noastră. Oamenii neîncrezători şi clevetitori pot să atace Scriptura pe care ne întemeiem credinţa, dar Domnul va arăta într-un fel sau altul, din ce în ce mai izbitor, că în această carte nu este nici greşeală, nici exagerare, nici vreo scăpare. Nu este nici o ruşine să fii un simplu credincios: credinţa care merge drept la Isus este o cunună de cinste aşezată pe capul nostru şi preţuieşte mult mai mult decât o decoraţie pe pieptul nostru.

Nu vom fi deloc daţi de ruşine în nădejdea noastră. Ea se va împlini pentru noi întocmai după făgăduinţa Domnului. Vom fi hrăniţi, călăuziţi, binecuvântaţi şi învioraţi. Mântuitorul nostru va veni din nou şi zilele întristării noastre se vor sfârşi. Atunci vom da slavă Celui care ne-a dat o nădejde vie şi vom lua în primire ceea ce am nădăjduit.

Nu vom fi daţi de ruşine în dragostea noastră. Isus este fiinţa cea mai vrednică să fie iubită de noi şi niciodată nu ne vom ruşina că I-am dat Lui inima noastră. Dragostea noastră arzătoare pentru El este îndreptăţită prin faptul că vom vedea în slavă pe Prea Iubitul nostru. Nimeni nu va vorbi de rău pe martiri că au murit pentru El. În timp ce vrăjmaşii lui Cristos vor avea parte de o ruşine veşnică, cei care L-au iubit pe Domnul Isus vor fi cinstiţi de toţi sfinţii, pentru că ei “au ales mai degrabă ocara lui Cristos decât comorile Egiptului”.

Charles Spurgeon