Pe bratul Tau

Pe brațul Tău-nflorește primăvara,
Chiar dacă-n inimă sunt troienite ierni,
‘Nflorești migadalu-n suferință pentru mine,
Când vânturile -Ți cer ca să mă cerni…

Pe brațul Tău suspinul se transformă
În simfonii, aduse-n grai ceresc,
Cu ele-nvăț cântările de-Acasă;
Când Duhul Sfânt Îl chem, mă pocăiesc.

Pe brațul Tău se scutură salcâmii,
Și teii Ți se-nchină-n  sfânt miros;
Petunii colorate, lămâițe,
Se – apleacă în dumnezeiesc – frumos…

Pe brațul Tău nu este teamă,
Nici foame, nici neliniște nu e,
Doar dulcele, când Duhul Sfânt ne cheamă
În scumpă  și curată – părtășie.

Pe brațul Tău e sfântă curăție,
Chiar prin desișuri-ntunecoase,
Că faci din neagra – amenințare,
Oaze de-odihnă și popasuri luminoase.

Pe brațul Tău ne țesem sfânta haină,
Ca, îmbrăcați în ascultare să Îți fim,
Albă – Mireasă,  purtători de Taină,
Putere din Cuvântul ce-L iubim,  trăim.

Sanda Tulics