RĂSPÂNDEȘTE PREZENTA LUI DUMNEZEU (2)

„Eu, Domnul, Dumnezeul tău … te călăuzesc” (Isaia 48:17)

Chivotul Legământului reprezenta trei lucruri pentru poporul lui Israel. Și acestea sunt trei lucruri de care ai nevoie în viața ta. Să ne uităm cu atenție la fiecare dintre ele:

1) Izbânda. Când poporul pleca la luptă, probabil că arăta ciudat în ochii dușmanilor deoarece preoții care duceau Chivotul Legământului mergeau înaintea armatei. De bună seamă că dușmanii lor îi ironizau când îi vedeau și spuneau: „Ce înseamnă asta? Care-i treaba cu, cutia?” Dar după ce erau umiliți în luptă, ei își dădeau seama că nu au luptat cu omul, ci cu Dumnezeu. Și tu, când ai o umblare după voia lui Dumnezeu, El va merge înaintea ta și va purta bătăliile pe care le ai de purtat. Și lucrul extraordinar este că Dumnezeu nu- a pierdut niciodată vreo luptă.

2) Călăuzirea. Când evreii aveau nevoie de călăuzire, Dumnezeu le vorbea din locul în care se găsea Chivotul în Cortul întâlnirii. Și ei descopereau ceea ce vei descoperi tu: când cauți călăuzirea lui Dumnezeu și îl asculți, nu vei da greș. Sistemul Său de călăuzire este infailibil. „Eu, Domnul, Dumnezeul tău … te călăuzesc pe calea pe care trebuie să mergi” (Isaia 48:17).

3) Prosperitatea. Prosperitatea înseamnă simplu „să ai destul ca să faci voia lui Dumnezeu”. Și atât dorește Dumnezeu să ai, nici mai mult, nici mai puțin. Când Chivotul a rămas trei luni în casa unui om pe nume Obed-Edom, tot ce avea el a fost binecuvântat și înmulțit (2 Samuel 6:10-12).

Ți-ar prinde bine mai multă izbândă, mai multă călăuzire și mai multă prosperitate? Petrece timp în prezența lui Dumnezeu și apoi du-o cu tine oriunde vei merge.

Meditatii Crestine

Binecuvantarea

Binecuvântarea Ta divină
Las-o Doamne mai deplină
Peste-ai Tăi copii ce gem
Sub dureri şi sub blestem,
Căci lumea lor, e străină!

Tu în jertfa-Ţi, din Calvar
Le-ai adus timpul de har,
Şi ei cred în jertfa-Ţi mare
Ce-a adus scumpa salvare,
Din al morţii, crunt amar!

Binecuvântarea Ta divină
Las-o Doamne mai deplină
Peste-al Tău umil popor –
Ce te cheamă cu mult dor
Din viaţa lor… peregrină!

Căci călători sunt, străini
Pe pământul plin de spini,
Dar o, Doamne-n paradis
’N-acel loc ce L-ai promis,
Ei, nu vor mai fi peregrini!

Flavius Laurian Duverna

Este aceasta o deosebire?

“Dar dintre toţi copiii lui Israel, de la oameni până la dobitoace, nici măcar un câine nu va chelălăi cu limba lui, ca să ştiţi ce deosebire face Domnul între Egipteni şi Israel” (Exodul 11.7)

Cum adică Dumnezeu ar avea putere asupra limbii unui câine şi l-ar putea opri să latre? Cu siguranţă că da. El poate să împiedice pe un câine de-al Egiptenilor să facă vreun rău unui mieluşel din turma lui Israel. Dumnezeu încleştează gura câinilor ca şi a oamenilor care sunt ca ei. Să înaintăm deci fără teamă.

Dacă îi va lăsa totuşi să-şi mişte limba, Ei poate să le închidă fălcile. Ei vor putea să chelălăiască oricât de mult, dar nu vor putea să sfâşie cu colţii. Ce minunat este când stai liniştit sau treci prin mijlocul vrăjmaşilor pe care Domnul i-a silit să te lase in pace! Ca şi Daniel în groapa leilor, să nu ne fie teamă că vom fi sfâşiaţi de colţii lor.

Doamne, fă ca azi să văd împlinită această făgăduinţă a Ta! Dacă vreun câine se va da la mine, îi voi spune lui Dumnezeu: Doamne, câinele ăsta n-ascultă de glasul meu, dar porunceşte-i Tu să se gudure la picioarele mele. Ocroteşte-mă şi dă-mi pacea ca să pot vedea deosebirea pe care o faci Tu între copilul Tău şi între acela care nu se teme de Tine.

Charles Spurgeon