RĂSPÂNDEȘTE PREZENȚA LUI DUMNEZEU (1)

Chivotul Legământului reprezenta prezența lui Dumnezeu în mijlocul poporului. Când l-au luat filistenii, ei au fost loviți cu bube. Când l-au pus în casa lui Dagon acesta a căzut la pământ în fața Chivotului (1 Samuel 5).

Învățătura acestei relatări este – nu te juca cu lucrurile lui Dumnezeu! Chiar dacă nu ești pregătit să-L slujești pe Dumnezeu, cel puțin fii înțelept și privește-L cu respect. Când evreii i-au cucerit pe filisteni, David a decis să readucă Chivotul, simbolul prezenței lui Dumnezeu, acasă la Ierusalim.

Când Dumnezeu a proiectat Chivotul, El a pus inele pe laturile lui și drugi prin acele inele, spunând că poate fi dus doar pe umerii unor preoți speciali. Dar cineva a avut o idee mai bună, așa că l-au pus într-un car nou, tras de boi. Din acel moment totul a mers rău. Când Chivotul era să alunece din car, un om bine-intenționat ce stătea pe margine s-a gândit să-l prindă. Și a murit pentru asta!

„Drugii… nu vor fi scoși” (Exod 25:15)

Poate spui: „E un lucru destul de extrem!” Aici putem găsi o lecție pentru cei ce doresc să împacheteze prezența lui Dumnezeu, s-o ducă la târg și s-o pună în negoț. Cine are calificarea necesară pentru a duce prezența lui Dumnezeu? Numai preoții credincioși care au fost spălați de sângele Mielului, sunt închinați Domnului și duc o viață sfântă, au părtășie cu Dumnezeu la masa Lui, care I se închină în duh și-n adevăr și care umblă în lumina adevărului reprezentat de sfeșnicul cu șapte brațe, „…erau plăcuți înaintea întregului norod” (Faptele Apostolilor 2:47).

Dacă dorim să ducem cu noi prezența lui Dumnezeu și să zidim biserica, trebuie s-o facem după cum ne spune El.

Dă-ne duh de rugăciune

Dă-ne duh de rugăciune
Pentru fraţi, pentru surori
Duhul sfânt şi-mplinire
De-a-ajunge-n sfinţii nori.

Dă-ne pacea Ta cea bună
Pe cărare când umblăm.
Doamne,Tu binecuvântă,
Rugăcini,… noi să înălţăm!

Toarnă pace-n fiecare
După sfântă-Ţi voia Ta.
Azi mai lasă cercetare
După cum Ţi-e  inima.

Pune râvnă şi în fapte
Miere dulce în cântări.
Harul sfânt fie-n cuvinte,
Strălucire şi-n purtări!

Dă-ne dor de părtăşie
Pe la fraţi,… pe la surori,
Duhul sfânt prezent să fie
Toată ziua până-n zori.

Glasul Tău fă-L auzit
De chemare şi slujire.
Ce vorbeşti, e împlinit
Tu, dai astăzi izbăvire!

Doina Ketterer

Deosebit de preţioşi

“Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu.” (Maleahi 3.17)

Va veni o zi când pietrele preţioase din coroana Marelui împărat vor fi numărate şi se va face un inventar de tot ceea ce I-a fost dat de Dumnezeu. Suflete al meu, vrei să fii din numărul acestor pietre preţioase ale lui Isus? Dacă tu îl preţuieşti şi El te preţuieşte; şi vei fi al Lui “în ziua aceea”, dacă El “azi” e al tău.

În zilele prorocului Maleahi, aleşii Domnului aveau obiceiul să vorbească unul către altul, în aşa fel că însuşi Dumnezeu îi asculta cu plăcere şi chiar nota în cartea aducerilor aminte, vorbirea lor. Fiindcă Domnului îi plăceau cuvintele lor, îi plăcea de asemenea şi de ei. Ia gândeşte-te, suflete al meu: Dacă Domnul Isus ar asculta vorbirea mea, aş fi eu pe placul Său? Cuvintele rostite de mine sunt pentru zidirea fraţilor mei? Ce cinste va fi pentru noi, sărmane făpturi, să fim recunoscuţi de către Domnul ca fiind pietrele preţioase ale cununii Sale! Această cinste o au toţi sfinţii. Domnul Isus nu spune numai: “Ei sunt ai Mei”, ci şi “Ei vor fi ai Mei”. El ne-a răscumpărat, ne-a căutat, ne-a adus acasă şi atât de mult a lucrat în noi încât să ne facă de preţ pentru El.

Charles Spurgeon