Duhul (Mandria)

În spate stă si râde-un duh,
Crezând că mă va prinde,
Că nu îl voi simţi cand: zbuf!
De gât mă va cuprinde.

Dar iată că din faţă,
O Mână-mi face semn
Să mă întorc îndată
În spate şi să-ntreb.

-O,cum te cheamă,spune-mi?
De ce stai lângă mine
La doi metri distanţă?
-Aşa primii povaţă.
Pe mine mă trimise
Cel ce stă in culise
„Mandria” e-al meu nume
Şi vreau să sui pe tine.

Mă vezi ce firav sunt,
Nu o să ai povară,
Iar de mă laşi,te duc
Către marea comoară.

Şi nimeni n-o să fie
Ca tine dintre toţi
Tu dă-mi crezare mie
Şi uită de ceilalţi.

Am stat puţin pe gânduri
Şi-apoi mi-am amintit
Că de la începuturi
O Mână mi-a vorbit.

Mi-a arătat străinul
Să pot să mă feresc
Cum să-ndrăznesc Cuvântul
Să Îl nesocotesc?

Era aşa aproape duhul
C-aproape m-a convins
Dar am ales Stapanul
Şi nu m-am compromis.

El m-ajutat atuncea
Să pot să mă smeresc
Şi am văzut minunea:
„De duh mă depărtez!”.

Ce minunat e Domnul,
El scapă pe ai Lui
Dar nu ţine isonul
Satanei ş-alor lui.

Apleacă-te in rugă
Şi-n post tu să veghezi
Că ai să-i pui pe fugă
De li te-mpotriveşti.

Şi nu te ţine tare
Când ştii defapt ce eşti
Oricât ai fi de mare
Nu poţi să biruieşti.

O mâna de ţărână
Nu poate birui
Doar Duhul când te-ndrumă
Te poate izbăvi.

Isip Alexandru