Gânduri despre un Mare Poet

Când  privighetoarea cântă,
Toate păsările tac,
Toate florile se-ncântă,
E liniște și pe lac.

Tot așa e când răsună
Harfa lui Orfeu pe mare:
Glasul de sirene sună..
Dar n-aduce  tulburare.

Ulisse-aude-acel imn.
Fără  aspra cetluire,
Cântul de aed sublim
Îl păzește de-amăgire.

Iason ascultă senin,
Fără legănări străine:
Versul  de Poet Divin
Îl ferește de ondine.

Și eu ascult fermecată
Ca meteorul, recules
Orbit de superba cometa
Trubadur prin Univers.

Până s-ascult, o Doamne, vocea-Ți
Filtrată prin divina armonie
Ce spală sufletul în lacrimi
Urechea-mi n-auzise poezie.

Marele Poet este El…nu vreun om, oricât ar fi de talentat.
Marinau Daniela
Reclame

Privire înapoi, apoi înainte

“Dar îmi voi aduce aminte de legământul Meu făcut cu tine în vremea tinereţii tale şi voi face cu tine un legământ veşnic.” (Ezechiel 16.60)

Oricare ar fi păcatul nostru, Domnul rămâne credincios în dragostea Sa pentru noi.

El priveşte în urmă. Vezi cum îşi aminteşte de zilele de altă dată, când ne-a chemat ca să facem legământ cu El, şi când noi ne-am predat Lui. Ce zile fericite au fost acelea! Domnul nu ne mustră pentru nimic şi nu ne învinuieşte de lipsă de sinceritate. Nu, El priveşte la legământul Său cu noi, mai mult decât la al nostru cu El. S-ar fi putut ca El să aibă vreun gând ascuns în legătură cu acest legământ sfânt? Nu! Dimpotrivă; ce bunătate ne-a arătat El, ca să-şi aducă aminte de noi în dragostea Sa!

El priveşte înainte. El a hotărât să nu se dea înapoi de la legământul Lui. Dacă noi nu suntem credincioşi legământului, totuşi El rămâne credincios. El spune cu tărie: “Voi încheia cu tine un legământ veşnic” şi nu Se gândeşte să dea înapoi. Binecuvântat fie Numele Lui, că El priveşte la pecetea sfântă, “sângele legământului celui veşnic” şi se gândeşte la Cel care S-a pus chezaş pentru noi şi care a întărit acest legământ, la Fiul Său prea iubit; iată de ce El îşi va ţine făgăduinţele Sale sfinte. “El rămâne credincios”, căci nu se poate tăgădui singur.

Doamne, Te rog pune în inima mea această făgăduinţă de preţ şi fă să mă hrănesc cu ea în fiecare zi.

Charles Spurgeon

Nu uitati de fratii vostri

Nu uitati de fratii vostri, ce striga de sub altar
Nu-n zadar s-au dat ei jertfa si nici martori in zadar

Ei format-au doar ideea dar finala v-a ramane
Sa traseze toti aceia, ce-s urmasii lor in lume

Voi claditi astazi zidirea, pe aceeasi temelie
Fi-ti dar pilde azi in lume, prin umblarea voastra vie

Nu uitati ce-aveti de lucru si ca holdele sunt mari
Nu uitati ca-i mult de lucru, insa lucratori-s rari

Mii de holde parasite, mii de holde zac in scai
Mii de inimi sunt racite si se cred ca merg spre rai

S-a racit parca si firea, rar unde auzi prin lume
De credinta revarsata in ziua de Cinzecime

E usor sa privesti schita, cu lucrarea din vechime
Insa faptele si viata ne lipsesc pe zi ce vine

E usor sa vezi martirii, numerosi din sulul cartii
Insa calea mantuirii v-a plati tot pretul mortii

Deci vegheati in totdeauna, ca sa treceti prin ispita
Ca e timpul cand satana cauta mai mult sa-nghita

De stai azi in nepasare cand vedeti lupii in turma
De la har si din putere vom ajunge iar la forma

Ce-i credinta? temelie…ca profetii din trecut
Faceti din credinta vie, chiar si-n fata mortii scut

Nu va temeti in lucrare, si atunci cand va alunga
Pot sa fie crematoare, ca sunt ingeri sa le stinga

Nu e zid, nu e putere, nu-i nimic pe-acest pamant
Ca sa stea sa se opuna si sa-nvinga Duhul Sfant

Iata a inceput ploaia tarzie, tot poporul e in lat
Raspanditi mana cu mana, mergeti toti la semanat

Duhul Sfant pe fiecare, sa v-a umple cu-al Sau dar
Caci credinta voastra vie, nu sta-n vorbe ci in har

Nu in vorbe si traditii, nu in vorbe omenesti
Ci in vindecari si semne si minuni dumnezeiesti

Cand veti trece ca-n vechime, si prin apa si prin nor
Va divulga cinzecimea, ca sunteti urmasi ai lor

Voi care ati gustat o data din puterea viitoare
Faceti iar ca se-aprinda, Haru-n orice adunare

Ca in har sta rezultatul, nu in creier nici in limba
Poate sa se schimbe lumnea, Dumnezeu tot nu se schimba

Sa-ndemnati la staruinta, sa-ndemnati la rugaciune
Sa luptati pentru credinta ce s-a dat o data-n lume

Caci crestinul care umbla pribegind si zi si noapte
E ca trupul fara suflet si credinta fara fapte

Puneti azi pe toti la lucru, si pe tineri si batrani
Ca acesta e salutul, ce se-mparte-ntre crestini.

Ca-n curand sosiva ceasul, cand v-om ajunge acasa
L-om vedea atunci pe Domnul si v-om sta cu El la masa

Un cer v-om forma cu totii, cei de sus si cei de jos
Si-n curand cu toti crestini, premari-vom pe Hristos

Iar salutul revederii vi-l redam la fiecare
Duceti pacea in biserici si la orice adunare.

Onisim Botezatu

Invitaţie la rugăciune

“Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33.3)

Dumnezeu ne îndeamnă să ne rugăm. Ni se spune că rugăciunea este o deprindere evlavioasă care nu are înrâurire decât asupra sufletului care se luptă în rugăciune. Noi ştim altfel. Aici Domnul, Dumnezeul cel viu, făgăduieşte să răspundă la cererea slujitorului Său. Să-L rugăm şi să nu îngăduim nici o îndoială că El ne-ar asculta şi ne-ar răspunde. “Acela care a făcut urechea s-ar putea să n-audă?” El, care le-a dat părinţilor dragoste pentru copiii lor, va rămâne surd la strigătele fiilor şi fiicelor Sale? Da, Dumnezeul nostru va răspunde la rugăminţile poporului Său. El are resurse minunate pentru ei. Ceea ce ei n-au mai văzut, n-au mai auzit, nici chiar n-au visat, El va face pentru ei. El va da la iveală noi binecuvântări pentru ei, dacă este nevoie. Va goli pământul şi mările ca să-i hrănească, şi va trimite pe orice înger din cer ca să-i păzească când vor fi în primejdie. El ne va uimi prin harul Său şi ne va face să vedem lucruri cum n-au mai fost altele asemenea. Tot ceea ce cere El de la noi este să-L chemăm. Nu ne poate cere mai puţin. Deci să înălţăm cu bucurie rugăciunile noastre către EL

Charles Spurgeon

A biruit credinţa vie

Geneza  22: 1-19
***********************
Când citim despre Avraam,
Despre-a lui credincioşie,
De ieşirea lui din Ur
Şi de-a lui călătorie,
Ne surprinde-n mod plăcut
Sfânta lui fidelitate:
A răspuns cu drag chemării
De-a păşi-n eternitate.

O, ce multe învăţăm
De la cel ce e numit
Tatăl celor credincioşi
Om cucernic, om smerit!
A luat în serios
Şi credinţa şi umblarea
Şi de-aceea Dumnezeu,
I-a dat binecuvântarea.

Multe sunt acele fapte
Ce aduc o confirmare
Despre-al lui ataşament,
Despre-a lui credinţă tare;
Ne vom limita la una
Desigur de toţi ştiută,
E jertfirea lui Isaac,
E atât de cunoscută!

Îl vom urmări acum
Pe Avraam mergând spre munte:
Domnul i-a cerut o jertfă
Nu putea să nu asculte.
„O, dar jertfa-i un copil”
Zice raţiunea-n noi.
„Tată, pentru sacrificiu
Avem iezi şi miei şi boi…

Unde s-a mai pomenit
O aşa aspră cerinţă?
Parcă s-o îndeplineşti
Nu e…nu e cu putinţă!
Cere-mi, Doamne, altceva,
Cere-mi turma de mioare
Sau recolta abundentă
Din fertilele ogoare…

Mi l-ai dat la bătrâneţe
Pe Isaac, întâi născut.
El îmi va fi ajutorul
În ţinut necunoscut;
Cere-mi aurul ce-l am
Ţi-l voi da  cu  bucurie
Să  duc  fiul la altar
Parcă este nebunie.”

Aşa zice raţiunea,
Dar credinţa-i neînvinsă
De firea nerăstignită.
Ea nu poate fi atinsă
Ea învinge-ntotdeauna
Valuri mari de ezitare
Şi munţi mari de îndoială
Şi-o perfidă derutare…

Ea străbate prin furtună
Şi prin negura cea deasă
De cei necredincioşi
E atât de ne-nţeleasă,
E o taină şi-o comoară,
E liantul minunat
Ce ne leagă de Mesia
Şi de Plaiu-İ luminat…

Cine i-a gustat dulceaţa
Se leagă de ea puternic,
Nu mai vrea paharul lumii
Nu mai vrea amic nemernic
Straiul ei îl poartă-ntruna
Şi de plouă şi de ninge
E o flacără sublimă
Niciodată, nu se stinge.

Dar   credinţa  ce e slabă
(În  sensul că  e pasivă)
Află  scuze  şi  motive
E-o credinţă   uscăţivă
Cu ea nu ajungi departe
Spre cerescul Canaan
Ci   e iute biruită
Chiar de cel mai mic duşman.

Şi Avraam  putea găsi
Scuze  să  rămân-acasă
Când Părintele i-a  zis
„Adu-mi jertfa cea  aleasă”
Dar acea flacără vie
Ce-l  unea cu Creatorul
L-a  sculat în zorii  zilei
Şi  şi-a  pregătit  odorul…

„Ne  vom duce la un munte”
Zise tatăl către  fiu
„Să  ne închinăm acolo
Unui Dumnezeu   ce-I viu
Pentru  noi cuvântul  Lui
E  puterea ce   ne  ţine
Este ghidul vieţii  noastre
Pentru-a  face tot  ce-i bine…

Important e,  fiul   meu
S-ascultăm   ce Tatăl  spune,
Să  răspundem  bucuroşi
Cu cântec  şi  rugăciune
El ne dă  orientarea
Prin a lumii  pribegie
El  ne-mpodobeşte  traiul
Cu avânt  şi  energie…

Chiar când  uneori  se  pare
Că cerinţa-i deplasată
El ştie ce este   bine,
El – neprihănitul  Tată,
El  e pavăză  şi  stâncă,
El e-a   noastră  temelie
Tot  ce facem pentru El
S-o   facem  cu veselie.”

Şi-au  pornit spre locul jertfei
Indicat  de-al lor  Părinte
Starea  lor  interioară
S-o  descrie  nu-s  cuvinte
Şi-au călătorit  trei zile
Şi-au  ajuns spre  înserare
Dar  acolo  fiul  puse
Tatălui  o întrebare:

„Unde  vom găsi noi mielul
Pentru-al jertfei act, o, tată?
E o ardere  de  tot
Ce-i  în ceruri  aşteptată”
„Vei vedea astăzi  minuni”
Zise-Avraam încrezător
„El  este Iehova-lire
Este-al  nostru  viitor…

El ne va purta de grijă
O, ce  Tată  iubitor
În acele situaţii
Când  se  vede  numai nor
De  am fi-n cuptor aprins
Sau în groapa  deznădejdii,
Sau în mijlocul urgiei,
Sau în valea cu primejdii,

De-ar veni nămeţi de ură
Gata, gata să ne-nghită
De  ne-ar da numai  prigoane
Omenirea  rătăcită
El  va fi  de  partea  noastră
Să-L slujim cu mulţumire
El e stânca izbăvirii,
El este  IEHOVA-LIRE!”

Şi-a  clădit  apoi altarul
Din lemne în spate-aduse
Şi   pe  fiul preaiubit
Deasupra pe  lemne-l puse
Parcă  te cuprind fiori
Când citeşti ce s-a-ntâmplat
Cum feciorul era gata
Ca  să   fie  înjunghiat…

Dar  în  clipa   cea  mai   grea
Când  a ridicat   cuţitul
Ce să  vezi? Dintr-un tufiş
Se  aude  behăitul
Şi-un berbece  se căznea
Capul să-şi elibereze
Iar  al Cerului  sfânt sol
A-nceput să  cuvânteze:

„O, Avraame, Ceru-ntreg
Îşi exprimă   bucuria
Căci  Stăpânul nostru veşnic
Ţi-a  testat  credincioşia
Şi ţi-a   dat   suprema  notă
Tu de  El eşti  ataşat
Mergi cu fiul tău  acasă
Şi slujiţi-L necurmat…

Şi  ai  dovedit, Avraame
Că-L iubeşti pe Domnul vieţii
Mai  mult ca pe fiul tău
Dat la  anii  bătrâneţii
Mergi acasă  şi trăieşte
Prin credinţă  anii daţi,
Ani de pace  sufletească
Unui trai  sfânt, dedicaţi.”

***
De  avem credinţă  vie
Cum  avut-a  şi Avraam
Ne  vom ataşa  puternic
De acei din sfântul   neam
Îl vom crede  pe  cuvânt
Pe  Cel ce-a creat  natura
Şi  vom împlini  cu drag
Ce  ne spune  ea, Scriptura..,

Şi  vom crede în minuni
Şi  le vom vedea-mplinite
Pe Stăpân  Îl  vom cinsti
Din inimi  neprihănite
Vom vedea cum  furnizează
Soluţii  în încercări,
Cum ne scoate  din strâmtoare,
Cum ne dă  încurajări…

Vom străbate  drumul vieţii
Cu încredere  deplină
Şi  vom căuta să   fim
Mărturie  şi lumină
Şi  vom trece prin necazuri
Fără   murmur sau cârtire
Şi nicicând  nu ne-om  abate
De  la starea de  slujire…

Vom învinge  multe piedici
Întâlnite pe cărare
Şi vom rezolva  probleme
Cu iubire şi   răbdare
Vom putea-nfrunta păcatul
Şi vom fi  biruitori
Nicicând la nevoia lumii
Nu vom fi  nepăsători.

După  dragoste-i  credinţa
Nu putem a le desparte
Doar cu ele   vom ajunge
Până   dincolo   de  moarte.
George Cornici

O singură privire a Domnului

“Domnul s-a uitat la el şi i-a zis; Du-te cu această putere pe care o ai, şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimet Eu?” (Judecători 6.14)

Ce privire şi-a îndreptat Dumnezeu spre Ghedeon! Această privire i-a schimbat descurajarea într-o vitejie sfântă. Dacă privirea noastră la Domnul ne izbăveşte, ce trebuie să fie privirea Lui asupra noastră? Doamne, priveşte azi Ia mine şi întăreşte-mă pentru datoriile şi luptele de azi.

Şi ce vorbă a îndreptat Dumnezeu spre Ghedeon: “Du-te”! El n-a mai şovăit. El ar fi putut să răspundă: “Cum, să mă duc cu slăbiciunea mea!” Dar Dumnezeu opreşte scurt această întâmpinare a lui Ghedeon, căci adaugă: “Du-te cu puterea pe care o ai”. El văzuse o putere în Ghedeon şi Ghedeon n-avea decât să pună în lucrare această putere ca să izbăvească pe Israel din mâna madianiţilor. Se prea poate ca Domnul să vrea să facă prin mine ceva ce n-aş fi visat niciodată. Dacă El m-a privit, El m-a întărit. Prin credinţă eu voi încerca puterea pe care El mi-a dat-o. El nu mi-a zis: “Stai în nelucrare cu puterea pe care o ai”. Nicidecum! Dimpotrivă, El îmi zice: “Du-te”, pentru că El mă întăreşte.

Şi întrebarea pe care i-o pune Dumnezeu lui Ghedeon, mi-o pune şi mie: “Oare nu te trimit Eu?” Da, Doamne, Tu m-ai trimis şi eu merg cu puterea Ta. La porunca Ta, eu pornesc pe cale şi, mergând pe cale sunt sigur că Tu vei birui prin mine.

Charles Spurgeon

John Piper Despre Decizia Curtii Supreme A Statelor Unite

agnus dei - english + romanian blog

Casa Alba luminata cu culorile steagului gay dupa decizia Curtii Suprema care a legalizat casatoriile intre persoane de acealsi sex. Photo http://www.businessinsider.com

Va recomandam sa cititi:

John Piper vorbeste despre decizia Curtii Supreme: Asa numita casatorie intre acelasi sex; Lamentand Noua Calamitate –

Isus Christos a murit pentru ca heterosexualii si homosexualii pacatosi sa poata fi salvati. Isus  a creat sexualitatea si are o vointa clara despre modul in care  trebuie sa fie exprimata in sfintenie si bucurie.

Voia Lui este ca omul sa lase…

Vezi articolul original 741 de cuvinte mai mult

De-atâtea ori…

De-atâtea ori am declarat
Că mă-ndreptam către pierzare,
Că Cerul m-a eliberat
Să fiu și eu un fiu format
Pentru edenica splendoare.

De-atâtea ori credința mea
A ezitat în lupta vieții
Și totuși El povara grea
N-a încetat a o mi-o purta
Încă din zorii dimineții.

De-atâtea ori am fost tentat
S-acționez cu-a mea putere
Dar al meu Domn m-a vindecat
Și-apoi , mereu, L-am invitat
Să aibă El inițiere.

De-atâtea ori am ocolit
Pe cei zdrobiți de întristare
Dar ceasul greu când a venit
Când eram jos, căzut, rănit
Am învățat ce-i ascultare.

De-atâtea ori n-am înțeles
Că-n așteptare e slujire
Dar când răbdare am cules
Învins-am negrul interes
Și am privit spre răsplătire.

În Cortul stărilor cu har
Știu că întotdeauna-i bine
În Cel ce-a fost cândva tâmplar
Găsesc Lumină și Nectar
Și viața care mă-ntreține.

George Cornici