Print si cersetor

Imagini vii prin fața mea trec iute, ca-ntr-un vis
Se-ndeparteaza si se pierd in orizontul stins:
Copilaria ce-a trecut,un sunet efemer
Cu fiecare zi ce-n zbor m-a apropiat de cer.
De fraged am simtit mereu o sete de-absolut
Ce tot mai mare zi de zi in mine s-a facut.
Si-am inceput sa inteleg viata,sensul meu
Şi  ca exist ca sa traiesc pe veci,cu Dumnezeu.
Că orisicât as vrea sa fiu cum nu mi-e dat sa fiu
Nu pot schimba menirea mea,nici numele de fiu;
Că nu ma pot juca-n noroi cu haina mea de prinţ
Precum miliarde de copii murdari,far’ de parinți;
Că e mai greu sa fii un prinț decat un cersetor
Că poti fi prinţ nu in noroi,ci doar mai sus de nori.
Si-am inteles atunci in duh ca vine-o mare zi
Când cu-absolutul nesfarsit eu ma voi contopi;
Și nu credeam ca poate fi un ţel mai minunat
Decat sa fiu parte din El,chiar de n-am meritat.
*
Imaginea micului prinț se pierde iute-n zari
Căci n-au crescut aripi de zbor,nu-i încă timpul lor..;
Din prințul nobil ce-a crescut văd fiul de-mparat
Ținut mereu de Dumnezeu prin harul Sau bogat;
Si-n fata mea-n imagini vii ma vad eu oglindit
In setea mea ce azi e jar aprins din infinit:
Viata mea traita-n El,cu dorul dupa cer,
Scrisori de dragoste-n cantari si versuri spre Etern;
Mai vad si probe,incercari sa pot sa dovedesc
Daca sunt vrednic de Hristos, de Tatal meu ceresc;
Si chiar fiind ingenuncheat ma vad cuprins de El
Cu dragoste tinut prin Har,inaintand spre ţel.
*
Si toate vad cum trec in zbor,imagini si-amintiri
Iar azi ca fiu traiesc prin El frumoase impliniri,
Caci tot ce-n mine am simtit din fraged inceput
Azi vad cu ochii sufletesti în faptă,tot mai mult.
Si aripi se ivesc in zori pe raze catre cer
Spre absolutul ce-am visat,sa ma unesc cu El.
Ca fiu de Vesnic imparat, ca fiu eu am trait
Mi-am dat silinta sa-mplinesc Cuvantu-i proslavit.
In timp ce altii-au adunat eu însă-am aruncat
Si-am adunat în timp ce atâți și atâte-au aruncat.
Gunoaie multe si noroi au devenit comori
Pentru miliarde de pierduti,ce-aduna de cu zor.
Pe toate eu le-am refuzat,de ce sa ma-ntinez?
De ce sa fiu murdar si eu,vlastar imparatesc?
Sunt insetat de absolut, nu de un gol etern
Vreau sus cu Tatal sa ajung,nu jos cu lucifer!
De ce sa las cununa mea pentr-un noroi vâscos
Când pot trai ca fiu in cer alaturi de Hristos?
Atât am plâns si-am îndurat si tot n-am renunțat
Atâția ani..,chiar zeci au fost,’napoi însă n-am dat!
De ce acum cand se deschid aripile spre zori
Sa dau cununa pe noroi si haina pe gunoi?
O viata-ntreaga am trait ca fiu al Sau iubit
In casa Tatalui preasfant,Cuvantu-i implinind;
Am adunat comori in cer ce altii au refuzat
Cu nonșalanță tot ce-i bun cu silă au călcat…
Sa fii al Domnului scump fiu e titlul cel mai sfant
Nu se compara cu nimic ce-i jos pe-acest pamant!

Nu voi pleca înspre deşert,nu ma voi rataci
Căci candela,Cuvantu-i sfant ma va calauzi!
Inca putin si jarul meu ce-atat m-a mistuit
Se va preface-n sarbatori in cerul stralucit!
IL voi vedea pe Tatal meu,pe-Acel ce m-a creat
Cel ce-mi va spune:esti al Meu,esti fiu de Imparat!
Atuncea setea de nespus si jarul meu de dor
Vor dispărea când eu voi bea din veșnicul izvor.
Ce văd acum ca intr-un vis atunci nu va mai fi
Căci numai Dragostea din cer pe veci va dainui!
De aceea astazi eu traiesc prin El si pentru El
Sunt fiul Lui și sunt al Lui,iar Casa mea e-n cer!

Emanuel Hasan

Aşa cum e viaţa

“Dacă aveţi din belşug în voi aceste lucruri, ele nu vă vor lăsa nici leneşi, nici neroditori.” (2 Petru 1.8)

Dacă vrem să slujim Domnului printr-o viaţă rodnică, trebuie să avem unele lucruri sigure înăuntrul nostru; căci nimic nu poate ieşi afară din noi, dacă nu a fost mai întâi înăuntrul nostru. Trebuie să începem prin credinţă, care este baza tuturor virtuţilor, apoi să ne silim să unim cu ea fapta, cunoştinţa înfrânarea, răbdarea, evlavia, dragostea de fraţi, iubirea de oameni. Toate aceste lucruri vor aduce în viaţa noastră ca roadă, o activitate folositoare; aceste lucruri sfinte trebuie să fie din belşug în noi, altfel vom fi sterpi. Fructul pomului trebuie să fie plin de suc, pentru a avea gust plăcut.

Am văzut oameni cu daruri duhovniceşti bogate, fără însă să fi făcut vreun bine real pentru pocăinţa sufletelor. După cercetări serioase, ne-am dat seama că le lipseau unele haruri absolut trebuitoare pentru a ajunge la acest rezultat. Pentru a fi cu adevărat folositori, harurile sunt mai presus ca darurile. Cum e omul, aşa şi lucrul său; pentru a face mai bine, el trebuie să fie mai bun. Să fie acest verset un îndemn pentru cei nerodnici, dar oricum şi pentru mine însumi.

Charles Spurgeon

Suntem copii ai luminii

Motto:”Odinioară erați în întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul. Umblați
deci ca niște copii ai luminii. Căci roada luminii stă în orice bunătate, în
neprihănire și adevăr.”Amin! Efeseni 58-9.

Rătăcesc neînțelepții
Pe cărările lumești
Adâncindu-se-n păcate
Și ispite diavolești.

N-au în inimă îndemnul
De-a umbla cu chibzuială;
Le lipsește untdelemnul
Și candela lor e goală.

Că în loc de calea strâmtă
Au ales drum lunecos,
Și au inima-mpărțită
Între lume și Hristos.

Noi, cu-ncredere deplină,
Să lăsăm calea rușinii;
Să umblăm doar pe lumină,
Că suntem copii ai luminii.

Nu-ți pune nădejdea-n omul
Care e doar o suflare,
Ci nădăjduiește-n Domnul
Și-n puterea Lui cea mare.

Că dacă n-ai pe Dumnezeu
Ești lipsit și ești sărac;
Biet sărman vei fi mereu
Și neputincios, în veac.

Când ești slab, putere cere
De la Domnul mai întâi,
Că de nu-ți dă El putere
Tot neputincios rămâi.

Iar cine va amesteca
Lucruri sfinte, cu păgâne,
Tot nesfânt va rămânea…
Tot nemântuit rămâne.

Dacă te-ai rătăcit în noapte
Și-ai căzut cumva, în tină…
Numai Dumnezeu te scoate
Din tenebre la lumină.

El ne-a dat înțelepciune
Să lucrăm cu vrednicie,
Ca fiecare să-și adune
Comori pentru veșnicie.

Noi suntem aleși din lume
Să fim sfinți pecetluiți;
El ne știe după nume
Și ne vrea neprihăniți.

Numai El ne ocrotește
Și din ceruri ne veghează;
Domnul ne călăuzește,
Domnul binecuvântează.

Să nu lăsăm duhul mândriei
Peste noi să stăpânească,
Ca nu cumva-n Ziua Mâniei
Domnul să ne osândească.

Că vine marea judecată
Pentru toți, și răi, și buni;
Si judecata ori te iartă
Ori îți toarnă-n sân cărbuni.

Milă, Doamne, și-ndurare!
Întărește-ne la greu!
Să rămânem în picioare,
Credincioși lui Dumnezeu!
Amin!

Ioan Vasiu

El binecuvântează lucrurile obişnuite

“Voi să slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele.” (Exodul 23.25)

Ce făgăduinţă! A-i sluji Domnului înseamnă deja o mare mângâiere; dar câtă cinste, câte binecuvântări se adaugă la ea când noi înşine suntem cu totul predaţi Lui! Domnul Isus a luat pâinea şi a binecuvântat-o; şi pâinea pe care noi o mâncăm este binecuvântată. Domnul binecuvântează apa pe care o bem, făcând-o mai bună decât cele mai bune vinuri care îi înveselesc pe oameni; fiecare picătură din ea poartă o binecuvântare. Binecuvântarea dumnezeiască se revarsă peste omul lui Dumnezeu în toate lucrurile şi rămâne cu el în tot timpul.

Şi ce dacă am avea numai pâine şi apă? Chiar şi atunci, am avea pâine şi apă binecuvântate. Iar pâinea şi apa nu ne vor lipsi. Şi este de ajuns să le avem, pentru ca Dumnezeu să le binecuvânteze. În Exod. 23.15 scrie: “Pâinea şi apa ta nu-ţi va lipsi”.

Cu Dumnezeu la masa noastră, noi nu numai că cerem binecuvântarea, dar o şi avem. Nu numai la altar, dar şi la masă El ne binecuvântează. El însuşi slujeşte celor ce îi slujesc bine. Această binecuvântare a mesei noastre nu este o datorie, ci un har. În adevăr, este un întreit har: El ne acordă harul de a-I sluji, prin harul Său ne hrăneşte cu pâine şi apoi, în harul Lui, El ne-o binecuvântează.

Painea

Toti alearga dupa paine
De la om pana la caine
Si chiar de la caine-n jos
Toti ar vrea paine de ros!

Poate crezi ca e hazliu
Dar toti pamantenii stiu
Ca de n-ai paine pe masa,
N-ai nici bucurie-n casa!

Daca treci pe la cuptor
Ca un simplu trecator
Si miroase-a paine coapta
Tot iti zici asa in soapta:

„Orice as manca pe lume
Nu se compara c-o paine
Rumenita in cuptor
Ea-i pe placul tuturor!”

Dar prin prisma de crestin
Si in ‘nteles divin
Painea descrisa frumos
E Domnul ISUS Hristos!

Poate crezi ca ai de toate,
Nimic nu-ti lipseste poate
Dar de nu-L ai pe ISUS,
Painea venita de sus,

N-ai in viata bucurie
Asa cum Scriptura scrie
Viata fara de Hristos
Nu-i traita cu folos!

Domnul este painea vie
Menita ca sa ne fie
Hrana cea duhovniceasca
Buna ca mana cereasca!

Nimanui sa nu-i lipseasca
Painea cea duhovniceasca
Hrana zilnica sa fie
Si aici si-n vesnicie!

Amin

George Petre

Comoara lui Dumnezeu

“Domnul va deschide pentru tine comoara Sa.” (Deuteronom 28.12)

Aceasta e zis cu privire la ploaie, pe care Domnul o va da în anotimpul său. Ploaia este emblema împrospătării cereşti, pe care Dumnezeu e gata să o răspândească peste poporul Său. Oh, trimite-ne, Doamne, o îmbelşugată ploaie!

Noi ne închipuim că această comoară nu poate fi deschisă decât printr-un mare proroc ca Ilie. Dar nu este aşa, căci această făgăduinţă este pentru toţi credincioşii israeliţi. Prieten credincios, Domnul va deschide pentru tine buna Sa comoară. Şi tu poţi să vezi cerul deschis şi sa iei partea ta, cu inima plină de credinţă, ba încă şi pentru cei ce te înconjoară, câte o bună parte. Cere ce vrei; dacă rămâi în Domnul Cristos şi rămân în tine cuvintele Sale, nimic nu-ţi va fi refuzat.

Până acum, încă n-ai făcut cunoştinţă cu toate comorile Domnului tău; dar El ţi le va descoperi. Desigur că tu nu cunoşti încă plinătatea bucuriei legăturii Sale; dar El îşi va descoperi dragostea, descoperindu-ţi-Se astfel din plin. Numai El poate face acest lucru pentru tine. Dacă tu asculţi repede glasul Său, supunându-te voii Sale, bogăţiile slavei Lui sunt ale tale.

Charles Spurgeon

Mi-e dor…

Apocalipsa, 22:17 – Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!”, şi cine aude să zică: „Vino!”,
şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!

Mi-e dor de cer cu ochi albaştrii
Mi-e dor de aştrii din zenit
Mi-e dor de munții cei sihaştri
Mi-e dor mi-e dor de infinit

Mi-e dor de Alfa si Omega
Mi-e dor de visul spulberat
Mi-e dor de veşnicia-ntreagă
Mi-e dor de dorul meu uitat

Mi-e dor de hanul mângâierii
Mi-e dor de aprigul fior
Mi-e dor de ziua învierii
Mi-e dor de ieri mi-e dor mi-e dor

Mi-e dor de râvna cea aprinsă
Mi-e dor de dorul neatins
Mi-e dor de lupta neânvinsă
Mi-e dor de-al slavei necuprins

Mi-e dor de Tine …

Catalin Ionita

Unul singur, majoritate

“Unul singur dintre voi urmărea o mie din ei, căci Domnul Dumnezeul vostru lupta pentru voi, cum v-a spus.” (Iosua 23.10)

Pentru ce să numărăm persoanele? Un singur om este majoritatea, când este însoţit de Dumnezeu, chiar dacă de cealaltă parte ar fi o mie. S-ar putea ca ajutoarele noastre să fie prea numeroase, pentru ca Dumnezeu să poată lucra prin ele, cum a fost cazul lui Ghedeon, căruia îi crescuseră puterile micşorându-şi numărul luptătorilor. Armatele lui Dumnezeu nu sunt niciodată prea mici. Când a voit să întemeieze o naţiune, a chemat numai pe Avraam şi l-a binecuvântat. Pentru a învinge pe măreţul Faraon, nu S-a folosit decât de Moise şi Aaron. Adesea, Dumnezeu s-a folosit de un singur om, mai bine decât de trupe instruite de ofiţeri îndemânatici. Toţi israeliţii la un loc au biruit atâta cât Samson? Saul, cu armatele sale, au lovit miile, lor, iar David, zecile lui de mii.

Domnul poate da inamicului mari succese, pentru a-l bate la sfârşit. Dacă avem credinţă, Îl avem pe Domnul de partea noastră; atunci ce ne poate face mulţimea oamenilor? Un câine ciobănesc poate mâna înaintea lui o mare turmă. Dacă Domnul te-a trimis, frate, puterea Lui va împlini în tine planul Său. Încrede-te în această făgăduinţă şi arată-te curajos.

Charles Spurgeon

STĂRUIE ÎN RUGĂCIUNE

„lată, deci, cum trebuie să vă rugaţi” (Matei 6:9)

Dacă rugăciunea ar veni de la sine, în mod natural, Dumnezeu nu ar mai trebui să ne amintească atât de des s-o practicăm. O viaţă constantă de rugăciune necesită răstignirea firii noastre egoiste. Dar când rugăciunea pare că nu ne aduce nici o răsplată, suntem gata s-o abandonăm. Aşadar, cum te poţi ruga şi să ai rezultate?

1) înainte de a cere, stai în adorare! Orice rugăciune care începe cu o cerere poate deveni auto-centrată şi superficială. „Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-l Numele” (Psalmul 100:4).

Când dragostea lui Dumnezeu, bunătatea Lui şi credincioşia Lui, sunt punctul de pornire în închinare, tu te ridici mai presus de tine însuti, sufletul tău este pregătit să se „conecteze” la Dumnezeu, conţinutul rugăciunii tale devine mai Scriptura! si ai rezultate. în rugăciunea Tatăl nostru, Domnul Isus ne îndreaptă atenţia mai întâi spre Numele lui Dumnezeu, apoi spre împărăţia Sa şi apoi spre voia Sa. După aceea, cerem „pâinea cea de toate zilele”.

Mulţumirea nu-L condiţionează pe Dumnezeu să te binecuvânteze – ea te condiţionează să primeşti binecuvântarea Lui.

2) Când te rogi, stăruie! Dumnezeu nu este un bancomat automat. Tu trebuie să rămâi conectat cu El până se hotărăşte să-ţi răspundă. Aceasta implică o atitudine de credinţă, perseverenţă şi răbdare. Domnul Isus ne-a dat o pildă despre o femeie care a tot pledat în faţa judecătorului cu inima împietrită să-i asculte rugămintea. Când în cele din urmă l-a obosit, el i-a dat ce a cerut. Domnul Isus a avut un singur scop cu această pildă: „ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase” (Luca 18:1).

Ideea nu este că perseverenţa obligă cooperarea lui Dumnezeu, ci că Dumnezeu doreşte să te rogi şi să nu renunţi. Când stărui înaintea Lui cu credincioşie, Dumnezeu îţi va răspunde.

Meditatii crestine

Cuvântul este Viu

Cuvântul este Dumnezeu
Şi Duhul Sfânt ce curăţeşte,
Este Isus ce ne iubeşte
Prin Harul Său.

Cuvântu-i sânge sfânt şi nou
Ce curge-n inima curată
Smerită, fără nicio pată
Ce bate pentru Dumnezeu.

Cuvântul e sămânţa sfântă
Udată-n sânge de Hristos,
Sădită-n suflet păcătos,
Născut pe Stâncă.

Cuvântu-i viu, profund şi veşnic
Rostit prin Evanghelii-n veac,
E biruinţă şi e leac,
E zid puternic.

Cuvântul este Ascultare
În Dragoste şi Îndurare,
E Adevăr şi Curăţie
Prin Pocăinţă şi Frăţie.
Cuvântul e Răscumpărare
Născută din Iertare.

Cuvântul e Curaj şi Luptă
Cu-a pofte-i vină prin păcat,
Este Sfinţire, Har curat,
Chemare şi Poruncă.

Cuvântul e Nădejde vie
În Dumnezeu Adevărat,
Credinţă-n sufletul curat,
E Mântuirea ce s-a dat,
Pentru vecie!

AMIN!
Petrache Sorin