Suntem copii ai luminii

Motto:”Odinioară erați în întuneric, dar acum sunteți lumină în Domnul. Umblați
deci ca niște copii ai luminii. Căci roada luminii stă în orice bunătate, în
neprihănire și adevăr.”Amin! Efeseni 58-9.

Rătăcesc neînțelepții
Pe cărările lumești
Adâncindu-se-n păcate
Și ispite diavolești.

N-au în inimă îndemnul
De-a umbla cu chibzuială;
Le lipsește untdelemnul
Și candela lor e goală.

Că în loc de calea strâmtă
Au ales drum lunecos,
Și au inima-mpărțită
Între lume și Hristos.

Noi, cu-ncredere deplină,
Să lăsăm calea rușinii;
Să umblăm doar pe lumină,
Că suntem copii ai luminii.

Nu-ți pune nădejdea-n omul
Care e doar o suflare,
Ci nădăjduiește-n Domnul
Și-n puterea Lui cea mare.

Că dacă n-ai pe Dumnezeu
Ești lipsit și ești sărac;
Biet sărman vei fi mereu
Și neputincios, în veac.

Când ești slab, putere cere
De la Domnul mai întâi,
Că de nu-ți dă El putere
Tot neputincios rămâi.

Iar cine va amesteca
Lucruri sfinte, cu păgâne,
Tot nesfânt va rămânea…
Tot nemântuit rămâne.

Dacă te-ai rătăcit în noapte
Și-ai căzut cumva, în tină…
Numai Dumnezeu te scoate
Din tenebre la lumină.

El ne-a dat înțelepciune
Să lucrăm cu vrednicie,
Ca fiecare să-și adune
Comori pentru veșnicie.

Noi suntem aleși din lume
Să fim sfinți pecetluiți;
El ne știe după nume
Și ne vrea neprihăniți.

Numai El ne ocrotește
Și din ceruri ne veghează;
Domnul ne călăuzește,
Domnul binecuvântează.

Să nu lăsăm duhul mândriei
Peste noi să stăpânească,
Ca nu cumva-n Ziua Mâniei
Domnul să ne osândească.

Că vine marea judecată
Pentru toți, și răi, și buni;
Si judecata ori te iartă
Ori îți toarnă-n sân cărbuni.

Milă, Doamne, și-ndurare!
Întărește-ne la greu!
Să rămânem în picioare,
Credincioși lui Dumnezeu!
Amin!

Ioan Vasiu
Reclame

El binecuvântează lucrurile obişnuite

“Voi să slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele.” (Exodul 23.25)

Ce făgăduinţă! A-i sluji Domnului înseamnă deja o mare mângâiere; dar câtă cinste, câte binecuvântări se adaugă la ea când noi înşine suntem cu totul predaţi Lui! Domnul Isus a luat pâinea şi a binecuvântat-o; şi pâinea pe care noi o mâncăm este binecuvântată. Domnul binecuvântează apa pe care o bem, făcând-o mai bună decât cele mai bune vinuri care îi înveselesc pe oameni; fiecare picătură din ea poartă o binecuvântare. Binecuvântarea dumnezeiască se revarsă peste omul lui Dumnezeu în toate lucrurile şi rămâne cu el în tot timpul.

Şi ce dacă am avea numai pâine şi apă? Chiar şi atunci, am avea pâine şi apă binecuvântate. Iar pâinea şi apa nu ne vor lipsi. Şi este de ajuns să le avem, pentru ca Dumnezeu să le binecuvânteze. În Exod. 23.15 scrie: “Pâinea şi apa ta nu-ţi va lipsi”.

Cu Dumnezeu la masa noastră, noi nu numai că cerem binecuvântarea, dar o şi avem. Nu numai la altar, dar şi la masă El ne binecuvântează. El însuşi slujeşte celor ce îi slujesc bine. Această binecuvântare a mesei noastre nu este o datorie, ci un har. În adevăr, este un întreit har: El ne acordă harul de a-I sluji, prin harul Său ne hrăneşte cu pâine şi apoi, în harul Lui, El ne-o binecuvântează.