O nunta ca in Cana

Ce minunata-i nunta cand e prezent Isus
Ai vrea pe cer sa fie un soare făr’ apus
Sa se opreasca timpul,sa tot ramai cu El
Sa-i simti dulceața vorbei,sa simti ca esti in cer;
Si cum spunea Maria:s-asculti Cuvantul Sau
Si plin de bucurie sa-l implinesti mereu
O nunta ca in Cana e darul minunat
Sa fie El la nunta,esti binecuvantat
Caci El te stie bine,de-l chemi El va putea
Ca apa-n vin sa schimbe,sa-i vezi puterea Sa.
Iar vinul cel de viata ce-i pentru multi mister
Sa iti deschida ochii pe calea catre cer.
Sa-ți vina El la nunta,ce har nemeritat
Si totusi la oricine El vine, de-i chemat!
Acolo unde-i Domnul,e sarbatoare,cânt
Și pace,bucurie si har prin Duhul Sfant.
De-acolo se-ntocmeste caminul de crestin
Pe baza ascultarii Cuvantului divin
Cand tot ce Domnul spune cei doi vor implini
Pan’ la sfârsit vor merge uniti spre vesnicii.
*
O nunta fara Domnul e-o casa pe nisip
Cand va veni furtuna,nu va lăsa nimic
Fara de El la nunta,fara Cuvantul Sau
O casa este tinta usoara-a celui rau
Caci casa nu-i cladita pe stanca de granit
Nimic neavand din Domnul,cladita-i pe nisip
Si chiar daca se-ncepe cu chiot,dans si joc
Cu clinchet de pahare,in toasturi de noroc
Cand trece ziua „mare” urmeaz-o alta zi
Ziua nesigurantei a tot ce va veni.
Iar cand vine furtuna,fara preget lovind
Din casa mai ramane un abur ratacind
Deasupra zilei care a fost ca un sfant dar
Dar refuzat cu sila,acum verdict de-amar.
Cum se destrama casa?,multe-ntrebari pot fi
Cand merg pana la capat atatea casnicii
Care nu-l au pe Domnul?nu vezi ca se iubesc
Si ca le merge bine fara sprijin ceresc?
Iar eu le spun Cuvantul care l-a spus Isus:
Vine o zi mareata si-un Soare far’apus
Iar casa fara Domnul cladita pe nisip
Se va desface toata,nu va mai fi nimic
Dar casa care-n Domnul pe stanca s-a cladit
Va fi parte cu Stanca,fiind de neclintit.
*
O suflet drag,asculta si cheama-l pe Isus
La nunta Ta sa fie,sa il asculti supus
O nunta ca in Cana sa fie nunta ta
Sa-L lasi sa iti vorbeasca,sa-Si faca voia Sa
Si plin de bucurie Cuvantu-i sa-mplinesti
Cladindu-ti astfel casa pe stancile ceresti
Ca-n ziua minunata sa fii si tu chemat
Cu toti cei dragi din casă,in cerul minunat

Emanuel Hasan

Pierderi înfrânte

“Vă voi răsplăti anii, pe care i-au mâncat lăcustele.” (Ioel 2.25)

Da, aceşti ani pierduţi, după care suspinăm, ne vor fi înlocuiţi prin harul Dumnezeului nostru, cu ani mult îmbelşugaţi pentru slujba Sa, cu cât cei pierduţi înainte de pocăinţa noastră, au fost o pagubă.

Lăcustele modei, reîntoarceri la firea noastră, starea de căldicei, toate aceste abateri le socotim ca o plagă grozavă, acum. Oh, dacă nu le-am fi lăsat să se abată peste noi! Dar Domnul, în bunătatea Lui, ne-a scăpat de ele şi acum suntem plini de râvnă în slujba Sa. Slăvit să fie Numele Său!

Recoltele noastre de haruri duhovniceşti sunt atât de bogate, încât suntem mai mult decât răsplătiţi pentru abaterile noastre din anii de neglijare a legăturii cu Mântuitorul. Experienţele noastre personale triste, sunt schimbate în roade binecuvântate şi ne folosesc să-i înştiinţăm şi pe alţii să se ferească de astfel de abateri. Trebuie să ajungem tot mai înrădăcinaţi în smerenie şi atârnare copilărească de El; aşa putem să recâştigăm timpul pierdut. Astfel printr-o minune a dragostei, anii în care devastatorul mâncase totul, ne sunt înapoiaţi. Nu-i în asta o mare favoare? Să credem şi vom ajunge ca Petru, care, a devenit un om mai folositor, după ce şi-a recunoscut slăbiciunea şi greşeala. Doamne, Te rugăm să ne ajuţi Tu.

Charles Spurgeon