SCRISOARE CĂTRE LAODICEEA

Apoc. 3.14

„Dacã nu mai eşti fierbinte şi tot jarul ţi l-ai stins
dar nici rece ca şi lumea cea din care te-ai desprins,
Mã voi lepãda de tine , îngerule îngâmfat,
şi-ţi voi cere socotealã de talantul îngropat !”

Iatã glasul ce strãbate peste veacuri cãtre noi
sã ne dea o nouã şansã în aceste vremi de-apoi.
Domnul sfânt murind pe cruce sub blestemul nostru greu
a-nviat şi-acum e-n slavã ca Hristos şi Dumnezeu.

De acolo El ne mustrã sã fim treji în orice ceas
şi pe cale fãrã Duhul sã nu facem niciun pas.
Lumea ne înşealã lesne dacã-n rugi nu ne smerim
De Stăpânul vieţii noastre s-ascultãm şi sã-L iubim.

Cel ce lumea o susţine prin Cuvântul creator
ne invitã la pãşune şi ne duce la izvor.
Leul cel nãscut din Iuda este încã Mielul blând
ce ne-aşteaptã cu rãbdare rob sã-I facem orice gând.

El vorbeşte tuturora prin al Bibliei Cuvânt
oferind în dar credinţã şi puteri din Duhul Sfânt.
Ucenicii Îl ascultã şi lucreazã cu mult spor.
Maran atha !  Domnul vine în curând pe-al slavei nor.

Ziditorul Adunãrii şi Martorul credincios
cântãreşte fapta noastrã, chiar şi gândul cel pios.
El Se-ndreaptã cãtre tine care porţi un nume nou
însã viaţa ta în lume n-are-al dragostei ecou.

„O, de-ai fi şi azi în clocot cum la început erai
când te-am mântuit sã-ţi fie viaţa ta un colţ de Rai !
Nepãsarea, compromisul, nevegherea, pofta rea,
Mã vor face, prin dreptate, sã te vãrs din gura Mea.

Te înşeli pe tine însuţi când prin gândul cel fãlos
tu consideri pocãinţa ca un lucru de prisos.
De-ai cunoaşte adevãrul despre starea ta de-acum
M-ai chema cu lacrimi grele peste-al vieţii tale scrum.

Îngâmfarea şi mândria le cultivi ca pe-un temei
ca sã-Mi pãrãseşti slujirea, dragostea şi harul ei.
Dar vei strânge-amãrãciune sub al lumii negru vânt
care te-a orbit cu praful trecãtorului pãmânt.

Totuşi Eu te-aştept cu milã sã vii sincer pocãit
şi sã cumperi de la Mine aur bine curãţit,
hainã nouã şi curatã sã M-aştepţi şi sã veghezi
ca în orice-mprejurare doar în Mine sã te-ncrezi.

Dacã vei primi îndemnul şi mustrarea ce-ţi trimit
vei fi sus în cer cu Mine prin iubire mântuit.
Eu te chem la pocãinţã şi la dragostea dintâi
sã lucrezi mai plin de râvnã şi pe stâncã sã rãmâi.

Bat în uşa vieţii tale, stau şi-aştept, aştept mereu
sã deschizi cu rugãciune ca sã-ţi dau meniul Meu :
hranã bunã şi bogatã pentru fiecare gust
bucurie şi putere ca sã mergi pe drumu-ngust.

Luptã, crede şi vesteşte Evanghelia oricui.
Duhul Meu îţi dã putere dar ascultã vocea Lui.
De vei duce lupta bunã Tatãl te va rãsplãti
şi întreaga veşnicie lângã Mine vei domni.

Corneliu Livanu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s