Te ador, sfânt Creator…

Când privesc câmpia-n floare,
Fluturii jucând în zbor,
Ciocârlii zburând în soare
Te slăvesc, sfânt Creator.

Când cutreier prin zăvoaie
Contemplând a lor decor,
Prin zăpezi, prin vânt, prin ploaie
Te înalţ, sfânt Creator.

Când inspir adânc parfumul,
Florilor îmbietor,
Când adie lin zefirul
Te ador, sfânt Creator.

Când adulmec răsăritul
Când îl strâng la piept uşor,
Când contemplu asfinţitul
Te iubesc, sfânt Creator.

Când răsună-n codri corul,
Trilul păsărelelor
Înspre zări se-nalţă dorul.
Parca-ş vrea să zbor spre cer.

Când ascult în taina serii
Murmurul lin de izvor,
Cu splendoarea primăverii,
Sunt pătruns de-un sfânt fior…

Când privesc în noapte cerul,
Clipocitul stelelor
Un mirific candelabru
Te aştept să vii pe nor.

Iar când va apune graiul
Ştiu curând voi învia;
Va cânta atunci tot raiul,
Doamne, când te voi vedea…

Simion Buzduga

Reclame

Leac împotriva invidiei

“Să nu-ţi pizmuiască inima pe păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul, căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.” (Proverbe 23.17-18)

Când vedem că celor răi le merge bine, suntem gata să-i pizmuim; când îi auzim bucurându-se, în timp ce inima noastră e tristă, credem că partea lor e mai bună. Dar acest gând e nebunie şi păcat. Dacă i-am cunoaşte mai bine, şi mai ales dacă ne-am aminti sfârşitul lor, ne-ar fi mai degrabă milă de ei. Leacul pentru această pornire, este sa rămânem neîncetat, zi de zi, cu sentimentul prezenţei lui Dumnezeu, adorându-L şi păstrând legătura cu El. Această stare va duce sufletul nostru la niveluri superioare, unde vom judeca mai limpede şi dorinţele noastre vor fi mai curate. Cu cât cerul va ocupa mai mult loc în viaţa noastră, cu atât ne vom alipi mai puţin de lucrurile de pe pământ. Teama de Dumnezeu va şterge invidia din suflet. Vom da lovitura de moarte pornirilor noastre, privind sfârşitul celui rău. Bogăţia şi slava sa nu sunt decât o arătare scurtă, trecătoare.

Măreţia aparentă a celui bogat ne uimeşte un moment, apoi se stinge. Ce câştig are el că prosperă dacă vine judecata să-l acuze? Dar omul lui Dumnezeu, din contră, are ca sfârşit pacea şi binecuvântarea şi nimeni nu-i poate răpi bucuria. Evită să priveşti cu jind şi caută adevărata mulţumire sufletească.

Charles Spurgeon