Păşeşte cu credință!

E uneori atât de greu
Să faci un pas ‘nainte,
Dar când te-ncrezi în Dumnezeu,
Primeşti puteri prin Fiul Său,
Iar ruga ta fierbinte,
Va propulsa ființa ta,
Spre Soarele-răsare,
Oricât de tare te-ar durea,
Vei fi mereu în palma Sa,
Chiar şi în încercare.

Pare de necrezut, când treci
Prin văile de plângeri,
Când simți că eşti pierdut pe veci,
Să ieşi din val, să nu te-neci,
Să-nvingi, chiar dacă sângeri.
Căci Dumnezeu are un plan,
Cu noi, cu fiecare
Şi înnoindu-l an de an,
Pe-al universului cadran,
Speranța iar apare.

De mii de ani purtăm în noi,
Păcatul răzvrătirii,
Suntem trudiți, sărmani şi goi,
Dar am primit un dar de soi,
Izvorul nemuririi.
Căderea a fost mare, ştim,
Dar cunoscând amarul,
Am învățat ca să privim
Spre Dumnezeu şi să dorim
În suflete, Calvarul.

De-aceea azi, prieten drag,
De treci prin încercare,
Opreşte-al clipelor şireag,
Păşeşte peste-al zilei prag
În gând cu o-ntrebare:
Degeaba S-a jertfit Isus,
Pe cruce pentru tine?
El te-a iubit deplin, nespus,
A acceptat chinul supus,
Ca să trăieşti prin Sine.

Să nu cârteşti în încercări,
Mulțumitor fii-n toate,
Priveşte spre albastre zări,
Urmează sfintele cărări,
Ce duc spre libertate.
Întoarce-te iar la Betel
Şi-nalță-o rugă sfântă,
Te-ncrede pe deplin în Miel,
Căci Domnul Sfânt, Emanuel,
Cu drag binecuvântă.

Şi să nu uiți că-n veşnicii
De vrei s-ajungi cu Domnul,
Va trebui curat să fii
Şi să veghezi, căci nici nu ştii,
Când te cuprinde somnul.
În candelă să ai mereu
Ulei, să ai lumină,
Nu neglija Cuvântul Său,
Căci timpu-l ştie Dumnezeu
Când El o să revină.

E uneori atât de greu
Să faci un pas ‘nainte,
Dar când te-ncrezi în Dumnezeu,
Primeşti puteri prin Fiul Său,
Iar ruga ta fierbinte,
Va propulsa ființa ta,
Spre Soarele-răsare,
Oricât de tare te-ar durea,
Vei fi mereu în palma Sa,
Chiar şi în încercare.

Chiar de nu vezi, nu te-ndoi,
Păşeşte cu credință!
Cărarea ta spre veşnicii,
Este vegheată zi de zi,
De Cel ce-i Biruință.
Vei fi acolo în chindii,
Curat şi fără vină,
Necazuri, grijuri, vor pieri,
Căci Dumnezeu te va sfinți,
În dragoste deplină.

Luci Boltasu

Ascultând semnalul de luptă

“Când vei auzi un vuiet de paşi în vârful duzilor, atunci să te grăbeşti, căci Domnul merge înaintea ta, ca să-i bată pe Filisteni.” (2 Samuel 5.24)

Pe calea noastră se găsesc semne ale lucrării lui Dumnezeu, care ar trebui sa ne mişte. Duhul lui Dumnezeu suflă încotro vrea şi tu îi auzi sunetul. Atunci trebuie să fim cu atât mai atenţi. Să profităm de aceste împrejurări preţioase, folosindu-le. Noi avem de luptat contra Filistenilor în orice timp; dar când însuşi Domnul merge înaintea noastră, să fim cu atât mai trezi.

Vântul mişcă vârful duzilor, şi David cu oamenii săi au recunoscut acest sunet ca fiind semnalul de atac şi, în timp ce ei înaintau, Domnul însuşi îi lovea pe filisteni. Oh, Domnul să ne dea azi prilejul de a vorbi acelora care ne înconjoară. Cine ştie dacă azi nu este o zi de veşti bune, pentru mântuirea vreunui suflet? Să ţinem deschisă urechea pentru a asculta vuietul vântului, şi mintea noastră gata să se supună semnalului. Făgăduinţa Sa este că: “atunci Domnul va ieşi înaintea noastră”. – Nu găsim aici o încurajare de a începe lupta? Şi dacă Domnul merge înaintea noastră, nu vom rămâne pe loc.

Charles Spurgeon