Sprijin in furtuna

La un moment dat în viață, fiecare dintre noi am experimentat o pierdere. Poate că acesta este locul în care te afli chiar acum. Poate ți-ai pierdut slujba, o relație, sau poate pe cineva sau ceva ce iubești.

Dacă este așa, vreau să te încurajez cu Matei 5:4 (Biblia Amplificată). Isus spune: „Binecuvântați și extrem de fericiți… sunt cei care plâng, căci vor fi mângâiați!”

Obișnuiam să cred că e ceva ciudat. Mă întrebam cum poți să fii binecuvântat dacă plângi. Apoi, Dumnezeu m-a ajutat să înțeleg că momentele noastre de durere sunt momente potrivite să primim și să experimentăm mângâierea Sa supernaturală.

Faptul că ai o problemă este situația cea mai potrivită pentru a o lua de la capăt. De ce? Deoarece mângâierea lui Dumnezeu trece dincolo de orice altă mângâiere. El este Singurul care te poate ajuta să treci prin momentele de durere și te poate ajuta să devii o persoană mai bună și mai puternică.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, putem să vedem durerea prin care trecem drept o oportunitate. Cred că putem să avem o atitudine de genul: „S-ar putea să fie greu acum, dar nu o să renunț. Sufăr foarte tare, dar nu o să dau înapoi!”

Recent, am fost la o cafenea și m-am întâlnit cu o femeie care m-a recunoscut de la televizor. A început să-mi spună ce viață dezastruoasă avea: „Joyce, viața m-a aruncat sub roțile unui autobuz.”

Fără să stau prea mult pe gânduri, i-am răspuns: „Și viața mea era la fel, dar am decis să conduc autobuzul.”

Nu am încercat să fiu nerespectuoasă sau să insinuez că ceea ce am reușit mi se datorează mie. I-am explicat că atunci când lucrurile nu prea bine merg, vrăjmașul vrea să ne petrecem restul vieții sub autobuz, să stăm și să ne plângem de milă.

Planul lui Dumnezeu pentru noi este să ne ridicăm, să ne așezăm pe scaunul șoferului și apoi să mergem să-i ajutăm și pe alți oameni care suferă și se află sub autobuz. Da, există o vreme în care jelim în urma unei pierderi, în urma unei tragedii, dar nu vrem să rămânem mereu acolo.

Să ne uităm la viața lui Iosif. Biblia ne spune povestea sa în cartea Genesa…

Ca tânăr, Iosif a avut visuri mărețe cu privire la viața lui. Dar frații lui mai mari nu-l suportau și l-au vândut ca slav. Iosif a ajuns în Egipt. Totuși, Iosif a refuzat să renunțe și a primit favoare din partea stăpânului său, Potifar, care mai apoi l-a pus supraveghetor peste casa lui.

Ani mai târziu, Potifar l-a aruncat pe Iosif în închisoare considerându-l vinovat de o crimă pe care el nu a comis-o. Dar nici atunci nu a renunțat. De fapt, Domnul i-a oferit lui Iosif oportunitatea să interpreteze un vis pentru Faraon, care l-a promovat în cea mai înaltă poziție din Egipt!

Iosif a ajuns din groapă la palat. Apoi, ani mai târziu, când țara a fost lovită de foamete, Domnul l-a folosit pe Iosif ca să-și salveze familia și întregul popor.

În Romani 8:28 scrie: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul lui Dumnezeu.” Când alegem să nu renunțăm, cea mai mare tragedie din viața noastră se poate schimba în una dintre cele mai mari binecuvântări.

Unele dintre cele mai mari victorii ale mele au venit în urma unor momente dificile, când a trebuit să merg înainte și să caut ajutorul și mângâierea lui Dumnezeu. Sunt mulțumitoare că nu am renunțat în acele momente, deoarece nu aș fi avut privilegiul să-i ajut pe oameni așa cum o fac acum.

La fel și în cazul tău, s-ar putea ca problemele tale să nu dispară pentru totdeauna, dar atitudinea și răspunsul tău în fața acestor probleme ar putea fi de ajutor pentru tine și pentru mulți alții.

Când suferi, te încurajez să mergi înaintea lui Dumnezeu- „Sursa oricărei mângâieri” (2 Corinteni 1:3). Petrece timp citind din Cuvântul Său, petrece timp în rugăciune și alege să I te închini, chiar și atunci când nu simți să faci asta.

Da, de multe ori, Domnul îi va folosi pe alții să ne mângâie, dar chiar și acei oameni care ne sunt apropiați nu pot tot timpul să ne tot ce avem nevoie.

Când ne așteptăm ca alții să facă pentru noi ceea ce numai Dumnezeu poate face, așteptările noastre nu sunt potrivite și vom fi întotdeauna dezamăgiți. Totuși, Biblia spune că cei care își pun încrederea în Domnul, niciodată nu vor fi dezamăgiți (Isaia 49:23).

În Psalmul 34:18 (Biblia Amplificată) scrie: „Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită…” El vede fiecare rană, fiecare încercare și fiecare dezamăgire. Dacă Îi permitem, El va lua acele lucruri și le va folosi spre binele nostru.

Dragi prieteni, vă încurajez să nu renunțați niciodată la Dumnezeu. El este Singurul care poate să vă ia durerea și să o schimbe în ceva măreț!

Joyce Meyer

E timpul cantarii

A trecut iarna… şi s-a dus!
Venit-au ploi de primăvară
Şi a-nverzit tot codrul iară,
Şi totu-i frumos de nespus
Când priveşti în largul zării,
Căci a venit, timpul cântării!

E-aşa… un freamăt al vieţii
În dragostea de ce-i frumos
Privind la cer… şi la noi jos,
Şi-i dă un puls tare tinereţii
Să se-avânte-n largul zării,
Căci a venit, timpul cântării!

Şi-atâta farmec, e-n rulare
Când primăvara îşi extinde
Aria sa, pentru-a cuprinde,
În cortul său, văile-n floare
Cu mireasma-n largul zării,
Căci a venit, timpul cântării!

Anonim

Plin de cantare

“Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme.” (Isaia 55.12)

Când păcatul ne este iertat, cea mai mare apăsare a noastră ia sfârşit, făcând loc celei mai adevărate dintre bucuriile noastre. Aceasta este fericirea pe care Domnul o răspândeşte peste cei ce s-au împăcat cu El şi ea se revarsă asupra naturii, umplând-o de sunetele sale. Natura este ca o orgă din care inima reînnoită poate scoate o armonie tulburătoare; cheia ei o cunoaşte omul harului şi nu are decât sa o atingă pentru a face sa răsune întregul univers într-un concert de laude. Munţii şi coastele dealurilor cu măreţele forme ale naturii alcătuiesc refrenul, iar copacii pădurilor şi întreaga creaţiune însufleţită formează melodia cântecului.

Când Cuvântul lui Dumnezeu aduce roade în mijlocul nostru şi sunt mântuite suflete, atunci totul cântă, şi se bucură în jurul nostru. Când auzim mărturisirile celor născuţi din nou, şi experienţele credincioşilor mai înaintaţi, ne simţim atât de învioraţi şi de fericiţi încât nu putem decât să-L lăudăm pe Domnul; şi ni se pare că stâncile melodiile şi colinele, pădurile şi câmpiile sunt influenţate de melodiile noastre vesele şi alcătuiesc în jurul nostru o orchestră minunată. Doamne, doresc ca în această frumoasă zi de Mai, sa mă unesc cu aceasta cântare universală şi, asemenea unui canar, să cânt bunătăţile Tale şi slava Ta.

Charles Spurgeon