Cantec cantat de soldati evrei, dedicat armatei israeliene

agnus dei - english + romanian blog

Va veni ziua cand toti cei care ne-am increzut in Mesia, din orice natiune, Ii vom canta Lui in cor  impreuna!

Doamne, trezeste poporul Tau Israel la mantuire prin Fiul Tau, ISUS HRISTOS!!!

Psalmi 122:5-9

5 Căci* acolo sunt scaunele de domnie pentru judecată, scaunele de domnie ale casei lui David.
6 Rugaţi-vă* pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă.
7 Pacea să fie între zidurile tale şi liniştea, în casele tale domneşti!
8 Din pricina fraţilor şi a prietenilor mei, doresc pacea în sânul tău.
9 Din pricina Casei Domnului, Dumnezeului nostru, fac urări pentru fericirea* ta.

VIDEO by Yaakov Shwekey

Vezi articolul original

Privește-mi inima!

Păstrează-n mine dragostea-comoară
Și ia-mi durerea nesupusei firi.
Privește-mi inima ca-ntâia oară,
Fii scutul meu, din zori și până-n seară
Și-ascultă ruga-n suflet și-n priviri !

Nu vreau să plâng cuvintele amare,
Să mă sfârșesc în zăpușeli* și ger;
Să mă-nvelesc cu lacrimi și uitare,
Să pasc zdrelit* doar ierburile-amare
Și ochii, stinși, să mi-i întorc spre cer!

Nu mă-nvoiesc la roua cu suspine
Și nu mă scald în balta decăderii.
Ascult, supus, tăcerile din mine
Să Te aud spunând: “Eu sunt cu tine!”
Căci, Tu, cunoști săgețile durerii !

Tu știi să-mi dai a Cerului cuvinte,
S-aduci pe bolta sufletului meu
Lumina împlinirilor preasfinte,
Cântarea zorilor cu dor fierbinte
Și Raza ce mă duce-n Empireu!

Privește-mi inima în largul mării,
Neprihănitul și cerescul vis!
Speranța vie, șoaptele chemării
Și drumul lung și greu al așteptării
Spre Casa pregătită-n Paradis!

Nu mă uita în Valea de ocară;
Adu-Ți aminte de credința mea!
Și dă-mi, te rog, Isus, o primăvară
Să uit dureri, și lacrimi, și povară
Și să m-ascund, pe veci, în viața Ta!

Gelu Ciobanu

Nici o teamă de moarte

“Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: “Cel ce va birui, nicidecum nu va fi vătămat de a doua moarte.”” (Apocalipsa 2.11)

Prin prima moarte trebuie să trecem, afară numai dacă El nu vine pentru răpire; aşa că o putem aştepta în linişte şi fără a ne teme, pentru că Domnul Isus a schimbat această vale, într-o cale care duce la slavă.

Ce este de temut este a doua moarte; despărţirea omului de Dumnezeu; iată adevărata moarte care distruge orice pace, bucurie, nădejde. Dacă a plecat Dumnezeu, totul a dispărut; şi această moarte este mai rea decât încetarea vieţii.

Dacă, prin harul lui Dumnezeu, noi luptăm până la sfârşit şi învingem în acest război slăvit, a doua moarte nu va putea pune pe noi mâna ei rece; nu vom avea teamă de moarte, nici de iad, căci ne aşteaptă o cunună ce nu se veştejeşte: cununa vieţii. Câtă putere ne va da această nădejde! Pentru viaţa veşnică merită să luptăm. Pentru a scăpa de ameninţarea morţii a doua, merită să ne dăm silinţele o viaţă întreagă.

Doamne, dă-ne această credinţă ca să învingem şi Te rugăm să ne dai harul de a rămâne nevătămaţi de păcat şi de Satana, care caută să ne muşte de călcâi!