Hristos din morti a inviat

Alin si Emima Timofte

Inviat

Corul si Orchestra Nationala BBSO

Ierusalim ceresc

Ierusalim ceresc, oraş de vis
Cu temelii şi ziduri de iaspis
Cuvântul Sfânt în umbre mi-a descris
Frumseţea ta ţesută-n Paradis.

În surghiun, bătrânul iconar –
Ioan, Apostolul vizionar,
Cercă a întrupa al tău chenar
În tâlcuri şi-n metafore de har.

Mi-a spus ce-apoteoze de cununi
Ce veşnice şi-adânci înţelepciuni
Ce negrăite simţăminte-aduni
În nimbul tău de taine şi minuni.

Nu e cuvânt să poată să descrie
Podoaba ta şi strălucirea vie
Şi-n sânul tău, cu câtă armonie
Va-mpărăţi a crucii seminţie.

Ierusalim ceresc, oraş sublim
Frumos, că nu există paradigm
Să te compare, să te cânte-n ritm
Cât eşti de pur, de sfânt, Ierusalim!

Tu nu eşti ca Ierusalimul pământesc
Învăluit în fumul strămoşesc
În care Sanhedrinul preoţesc
A răstignit un Fiu dumnezeiesc…

Nici ca Ierusalimul cu vestigii
Cu-atâtea catedrale şi religii
De ură-mpovărat şi de intrigii,
Proscris la foc de omeneşti litigii…

Ci-acolo Templul tău e maiestos
Tămâia ta e cântec glorios,
Acolo sfinţii-n zbor de albatros
Privesc într-una slava lui Hristos.

Pe porţile de perle şi topaz
Nu va intra durere sau necaz
Şi nu va fi povară pe grumaz
Nici sipete de lacrimi pe obraz.

Căci Mielul ce-a-ndurat al urii chin
Balsam e-n tine, viaţă şi alin,
Izvor de apă vie pururi plin
E Pâinea frământată-n har divin.

Ierusalim ceresc, cetate sfântă
Spre tine dorul meu nestins se-avântă;
Cu imnul celor care veşnic cântă
Mireasa albă te binecuvântă.

Pe străzile de-azur, diamantine,
Mă va aduce Harul şi pe mine
M-oi odihni şi desfăta în tine
Cu Mirele, pe veci, Ierusalime.

Nicholas Dinu

Niciodată uitaţi

“Tu eşti robul Meu, Israele! Nu te voi uita.” (Isaia 44.21)

Domnul nostru nu-i poate uita pe robii Săi, aşa încât să înceteze de a-i mai iubi. El nu i-a ales numai pentru un timp, ci pentru totdeauna. El ştia ce vor ajunge, când i-a chemat în familia lui Dumnezeu. El şterge păcatele lor ca un nor, şi desigur, El nu-i va izgoni pentru păcate, odată ce le-a şters. Ar fi o hulă numai să gândeşti un astfel de lucru.

De asemenea nu-i poate uita, până-ntr-atâta încât să nu se mai ocupe de ei. De ne-ar uita măcar o clipă, am fi duşi la ruină. De aceea ne spune: “Nu te voi uita”. Oamenii ne uită; chiar aceia cărora le-am făcut bine, se întorc împotriva noastră. Noi nu putem ocupa un loc constant în inima omului; dar Dumnezeu nu-i uită pe adevăraţii Lui slujitori. El însuşi se leagă cu noi, – nu pentru ceea ce am făcut noi, ci pentru ceea ce a făcut El pentru noi; am fost răscumpăraţi cu un preţ prea mare, pentru a fi apoi uitaţi şi lăsaţi la o parte. În Domnul Isus vedem noi rodul muncii sufletului Său, şi cum ar putea uita El, munca sufletului Său? Tatăl vede în noi, mireasa Fiului Său. Domnul Se gândeşte mereu la noi. Şi în această zi vom fi sub paza Lui. Oh, dacă am putea şi noi să nu-L uităm niciodată pe Dumnezeu!

Charles Spurgeon