Aceasta-i Golgota

În marea de păcate
În valuri de necaz,
Mai sus de-acestea toate
Golgota stă şi az’,
Din chinuri şi pieire
Scăparea e la ea –
Liman de izbăvire
Aceasta-i Golgota.

Atâtea răni amare
Şi plâns nemângăiat
Şi-atâta frământare
Sub ea s-a alinat,
Căci orişice durere
Se stinge lângă ea –
Izvor de mângăiere
Aceasta-i Golgota.

În zilele-ntristate
În nopţile pustii
Aduce neuitate
Şi sfinte bucurii,
Viaţa cea pustie
Cu ea se va umplea –
Izvor de bucurie
Aceasta-i Golgota.

Când sufletul suspină
De patimi frământat
Acolo îl alină
Un cântec minunat
A Crucii Jertfă cântă
De taina-nchisă-n ea –
Cântarea cea mai sfântă
Acesta-i Golgota.

O inimă zdrobită
De plâns nestăvilit
Ajunge fericită
Când harul i-a găsit;
Acolo-i mântuirea
Slăvită ce-i lipsea –
Deplina fericire
Aceasta-i Golgota.

În faţa mării moarte
E limpede izvor
Ce-n veci de veci împarte
Viaţă tuturor
Ţâşneşte din vecie
Şi-n veci nu va seca –
Izvor de apă vie
Aceasta-i Golgota,

Din adâncimi de rele
Scăparea e în sus,
În orice clipe grele
Nădejdea e Isus.
Sub Crucea răstignirii
În Jertfa de pe ea
E preţul mântuirii
Aceasta-i Golgota.

Şi harul Jertfei sfinte
Tot caut să-l înţeleg
Dar n-a fost încă minte
Să i-l cuprindă-ntreg.
E mai presus de fire
De tot e mai presus –
Şi-nfrânt de-a ei mărire
Mă-nchin şi plâng ISUS.

Traian Dorz

Ganditi-va prieteni

Gândiți-vă, prieteni,
ce har vă este dat,
ce veşnică-ndurare:
iertarea de păcat.
Ce largă bunătate
v-arată Dumnezeu,
când prin Cristos vă iartă
întreg păcatul greu.

Gândiți-vă, prieteni,
ce mare preţ a dat
Cristos ca să v-aducă
iertarea de păcat.
Ce mare-i preţul jertfei
ce-a dat-o Dumnezeu,
ca vouă să vă ierte
întreg păcatul greu.

Gândiți-vă, prieteni,
că dacă nu-L primiţi,
viaţă şi iertare
în veci nu mai găsiţi.
Şi dacă nu vă-ntoarceţi
acum la Dumnezeu,
în veci pe voi rămâne
păcatul vostru greu.

Traian Dorz

Adevărata îndeletnicire a inimii

“Puneţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1Timotei 4.15)

Aici avem practic făgăduinţa că, împlinind cu atenţie darurile noastre pentru lucrarea Domnului, vom face progrese văzute de toţi. Nu vom fi folosiţi printr-o citire în grabă a Cuvântului lui Dumnezeu, ci numai printr-o adâncă meditaţie. În cunoaşterea lui Dumnezeu nu vom creşte prin marele număr de fapte bune făcute cu nepăsare – numai pentru a fi făcute – ci dându-ne pe noi înşine în tot ceea ce facem. În fiecare muncă se găseşte o răsplată; numai să nu fie făcută în grabă şi de mântuiala, ci din toata inima.

Dacă ne împărţim pe noi înşine între Dumnezeu şi Mamona, între Domnul Isus şi noi înşine, nu vom avea propăşire. Trebuie să ne dedăm în întregime lucrării sfinte, sau altfel vom fi nişte leneşi în lucrurile cereşti, iar munca noastră nu va avea o răsplată. Sunt eu un slujitor al Mântuitorului? Să fiu în întregime, fără a-mi cheltui puterea de muncă pentru lucruri pământeşti. De ce să mă amestec în politică sau distracţii deşerte? Sunt creştin? Slujba pentru Domnul Isus să fie singura mea ţintă. Să ne dedăm în totul lucrării pentru slava Domnului Isus, dacă dorim ca Biserica şi lumea să simtă influenţa puternică dorită de Dumnezeu.

Charles Spurgeon