Lună: martie 2015

Am stat…

Valeria Iancu Lasă un comentariu

Am stat cu salcia pe maluri
plângând am curs cu frunza-n apă
Călătorind în lung de valuri
ce nu puteau să mă încapă

M-am ostenit să nu mă știe
nici frunzele că-s printre ele
Eram întemnițata vie
și alungata dintre stele

Rămasă-n margine de seară
nici stea n-am fost și nici țărână
Eram un fluture de ceară
Un semn de foc tăiat în mână

și-am fost apoi o lumânare
aprinsă înspre soare-apune
Vegheam cu liniștea pe mare
și iar am  fost o rugăciune

Am stat cu salcia plecată
călătorind în lung de maluri
Stăteam cu mâna ridicată
când Dumnezeu m-a scos din valuri

Sanja Cristea Tiberian

Credinţă fără descurajare

Valeria Iancu Un comentariu

“Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău” (Faptele Apostolilor 18.10)

Atâta timp cât Dumnezeu a avut de lucru pentru Pavel în Corint, furia populaţiei nu s-a dezlănţuit. Evreii se certau între ei şi blestemau; dar nu le era cu putinţă să împiedice predicarea Evangheliei, nici să oprească convorbirea lui cu aceia care-l ascultau. Dumnezeu are putere chiar peste firile cele mai violente şi îşi scoate lauda din furia oamenilor, când aceasta izbucneşte; dar îşi arată bunătatea, potolind mânia lor.

Deci nu aveţi nici o teamă de oameni, când ştiţi că lucraţi făcându-vă datoria. Mergeţi înainte, aşa cum ar fi făcut Domnul Isus, şi îi veţi vedea pe aceia care vi se împotrivesc, asemenea unor torţe stinse sau unei trestii frânte. Câţi oameni, care pentru că s-au lăsat înspăimântaţi, au trebuit să dea înapoi; dar o credinţă neînvinsă în Dumnezeu stăpâneşte frica. Nici un om nu ne poate face rău fără voia lui Dumnezeu. Acela care îl pune pe fugă numai cu un cuvânt pe Satan, poate face la fel cu slujitorii lui. Se poate ca ei să fie mai înfricoşaţi de voi, decât voi de ei. Deci înainte şi, veţi întâlni prieteni acolo unde credeţi că găsiţi duşmani.

Charles Spurgeon

Aprinde-mi Doamne iar faclia!

Valeria Iancu Lasă un comentariu

Aprinde-mi, Doamne, iar făclia,
Înviorează-mi Tu solia,
Şi-atinge buzele cu har
Din jarul sfânt de pe altar!
Cuvântul Tău plin de iubire
Să aducă vânt de înnoire
În sufletul trudit pe drum
De-atâta volbură şi fum,
Iar Duhul Tău să mă îmbrace,
În haina de curaj şi pace.

Păzeşze-mi temelia tare,
Credinţa-n Tine, salvatoare!
Să nu mă-nşel şi să rămân,
La spuză, trestie şi fân,
Să nu clădesc peste surcele
Zidirea visurilor mele;
Ci să clădesc aur curat,
Argint de slavă încercat,
Şi cărămizi nepieritoare,
Pentru viaţa viitoare.

O, Doamne, adu zorile
Pe cărare florile;
Păzeşte-mi temeliile,
Aprinde-mi iar făcliile!

Valentin Popovici

Să fii un îndrumător

Valeria Iancu Un comentariu

“Dumnezeu te va face cap, nu coadă.” (Deuteronom 28.13)

Dacă ascultăm de Domnul, El îi va obliga pe vrăjmaşii noştri să vadă că binecuvântarea Lui este peste noi. Deşi aceasta este o făgăduinţă sub lege, ea e bună şi pentru copiii lui Dumnezeu; căci Domnul Isus a ridicat blestemul, înlocuindu-l cu binecuvântarea Sa.

Sfinţilor le este dat să îndrume mersul celorlalţi oameni printr-o influenţă sfântă; locul lor nu va fi la coadă; pentru a fi traşi într-o parte şi alta. Ei nu trebuie să se lase duşi de duhul lumii, ci să determine lumea să dea slavă Domnului Cristos. Dacă Domnul este cu noi, nu trebuie să cerşim toleranţă pentru Evanghelie ci trebuie, să căutăm s-o ridicăm pe tronul societăţii. Nu a făcut Domnul Isus preoţi pe toţi din poporul său? Ei trebuie să fie învăţători şi nu să înveţe ei din filozofia necredincioşilor. Nu suntem noi, în Cristos, făcuţi împăraţi? Atunci cum am putea să fim slujitori ai obiceiurilor păcătoase şi robi ai părerilor omeneşti?

Şi acum, vă întreb: v-aţi ocupat voi de adevărata poziţie faţa de Domnul Isus? Prea mulţi sunt aceia care tac, din teamă, sau din laşitate. Vom îngădui noi ca Numele Lui să fie dat uitării? Credinţa noastră va ajunge ea să fie la coadă? Nu, din contră, trebuie să fie în frunte spre a fi forţa conducătoare pentru noi şi pentru alţii.

Charles Spurgeon

Felinarul

Valeria Iancu Un comentariu

Eu sunt un felinar uitat în noapte
Ce arde încontinuu luminând,
Umplut de untdelemnul sfânt ce poate
Să-mi ţină flacăra mereu arzând.

Am fost chemat cu-n scop din nefiinţă
Nu de-vreun un om ci chiar de Dumnezeu,
De aceea cât îmi este cu  putinţă
Ma lupt cu intunericul mereu.

Caci sunt sortit să dăruiesc lumină
Acelor rătăciţi şi vinovaţi,
Acelor mulţi ce apăsaţi de vină
Aşteaptă mântuirea disperaţi.

Cu toata ravna imi plinesc menirea
Fără să-mi pese dacă sunt uitat,
Căci bine ştiu că toată omenirea
Se scaldă-n bezna mortii şi păcat.

Cand sunt trudit si nu mai am putere
Ma-ndrept smerit spre Creatorul meu,
Din cer El imi trimite-a Sa putere
Ca sa-L ascult si sa-L slujesc mereu.

Voi raspandi prin raze lucitoare
Frumosul chip al Domnului Hristos.
Eu stiu,sunt mic, dar harul Sau e mare,
El ma va tine vesnic luminos.

Dani Scurt