Am stat…

Am stat cu salcia pe maluri
plângând am curs cu frunza-n apă
Călătorind în lung de valuri
ce nu puteau să mă încapă

M-am ostenit să nu mă știe
nici frunzele că-s printre ele
Eram întemnițata vie
și alungata dintre stele

Rămasă-n margine de seară
nici stea n-am fost și nici țărână
Eram un fluture de ceară
Un semn de foc tăiat în mână

și-am fost apoi o lumânare
aprinsă înspre soare-apune
Vegheam cu liniștea pe mare
și iar am  fost o rugăciune

Am stat cu salcia plecată
călătorind în lung de maluri
Stăteam cu mâna ridicată
când Dumnezeu m-a scos din valuri

Sanja Cristea Tiberian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s