Aprinde-mi Doamne iar faclia!

Aprinde-mi, Doamne, iar făclia,
Înviorează-mi Tu solia,
Şi-atinge buzele cu har
Din jarul sfânt de pe altar!
Cuvântul Tău plin de iubire
Să aducă vânt de înnoire
În sufletul trudit pe drum
De-atâta volbură şi fum,
Iar Duhul Tău să mă îmbrace,
În haina de curaj şi pace.

Păzeşze-mi temelia tare,
Credinţa-n Tine, salvatoare!
Să nu mă-nşel şi să rămân,
La spuză, trestie şi fân,
Să nu clădesc peste surcele
Zidirea visurilor mele;
Ci să clădesc aur curat,
Argint de slavă încercat,
Şi cărămizi nepieritoare,
Pentru viaţa viitoare.

O, Doamne, adu zorile
Pe cărare florile;
Păzeşte-mi temeliile,
Aprinde-mi iar făcliile!

Valentin Popovici

Să fii un îndrumător

“Dumnezeu te va face cap, nu coadă.” (Deuteronom 28.13)

Dacă ascultăm de Domnul, El îi va obliga pe vrăjmaşii noştri să vadă că binecuvântarea Lui este peste noi. Deşi aceasta este o făgăduinţă sub lege, ea e bună şi pentru copiii lui Dumnezeu; căci Domnul Isus a ridicat blestemul, înlocuindu-l cu binecuvântarea Sa.

Sfinţilor le este dat să îndrume mersul celorlalţi oameni printr-o influenţă sfântă; locul lor nu va fi la coadă; pentru a fi traşi într-o parte şi alta. Ei nu trebuie să se lase duşi de duhul lumii, ci să determine lumea să dea slavă Domnului Cristos. Dacă Domnul este cu noi, nu trebuie să cerşim toleranţă pentru Evanghelie ci trebuie, să căutăm s-o ridicăm pe tronul societăţii. Nu a făcut Domnul Isus preoţi pe toţi din poporul său? Ei trebuie să fie învăţători şi nu să înveţe ei din filozofia necredincioşilor. Nu suntem noi, în Cristos, făcuţi împăraţi? Atunci cum am putea să fim slujitori ai obiceiurilor păcătoase şi robi ai părerilor omeneşti?

Şi acum, vă întreb: v-aţi ocupat voi de adevărata poziţie faţa de Domnul Isus? Prea mulţi sunt aceia care tac, din teamă, sau din laşitate. Vom îngădui noi ca Numele Lui să fie dat uitării? Credinţa noastră va ajunge ea să fie la coadă? Nu, din contră, trebuie să fie în frunte spre a fi forţa conducătoare pentru noi şi pentru alţii.

Charles Spurgeon