Ciclu de iubire

Mă simt iubit încă de dimineaţă
Când, dezlipit de vis, cobor din somn,
Scăldat în soare eu păşesc în viaţă
Iar Tu mă ţii de mână, dulce Domn.

Mă ţii apoi în palme de amiază
Când le întinzi spre mine din zenit,
Şi când îmi mângâi faţa cu o rază
Trăiesc sublimul, căci mă simt iubit.

Iar când luminile crepusculare
Pe orizont mai pâlpâie abia,
În binecuvântata înserare
Care coboară, simt iubirea Ta.

Când bezna înfăşoară-ntreaga fire
Şi stelele clipesc pe firmament,
Simt că-s cuprins în ciclul de iubire,
Un ciclu repetabil… permanent.

Simion Felix Martian

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s