Marius Cruceru (1) Rugati-va cu voce tare

agnus dei - english + romanian blog

Photo credit mcdanko.wix.com

Rugati-va cu voce tare, sot si sotie. Rugati-va cu voce tare cu copiii. Uneori nu stiam ce se intampla cu copiii nostri. Si nu ne spuneau. Noi nu aveam timp sa investigam foarte mult.

Dar in momentul rugaciunii: „Doamne, ajuta-ma sa fiu mai bun si iarta-ma ca am mintit pe mami si pe tati.” Auzi.

La un moment dat, m-am rugat o rugaciune pe care am facut-o de la inceputul casniciei, dar m-am scapat cu voce tare. Eram eu, sotia, cei doi copii.

Si ma rugam: „Doamne, te rog frumos, ajuta-ma sa mor impreuna cu Natalia. Amin.”

Ea imi da un ghiont. Am spus: „Terminam cu Dansul (Dumnezeu) si dupa aia discutam noi doi.”

M-a luat: „Mai, tu nu-ti dai seama ce te rogi? Cum adica, sa murim noi? Dar cui raman copiii? Raman orfani de amandoi parintii?”

I-am explicat. De unde sa stie femeia ce-mi trece…

Vezi articolul original 139 de cuvinte mai mult

Am invatat iubirea

Am învăţat iubirea şi rostul vieţii mele
Când L-am văzut pe Isus în chinurile grele,
Şi-n locul meu pe Mielul lui Dumnezeu junghiat,
Purtând osânda morţii, El, Cel nevinovat.

Am învăţat secretul răbdării îndelunge
Când am văzut cununa de spini cum Îl străpunge,
Şi cuiele-n picioare şi-n palme despicând
Măiastra ţesătură a Trupului preasfânt.

Am învăţat ce scumpă e-a mea răscumpărare
Când am văzut în sânge pe Domnul meu cum moare;
Şi-ntinsul fără capăt al cerului a stat
Uimit să vadă preţul prin care-am fost salvat.

Am învăţat ce tare-i tăcerea cea adâncă,
Ce grai e-ascuns într-însa, ca aurul în stâncă,
Atunci când gloata oarbă din răsputeri striga,
Iar El, ca oaia mută, – Cuvântul sfânt – tăcea.

Am învăţat ce-nseamnă tăriile divine,
Puterile slăvite din veacul care vine,
Când din mormântul rece, din lanţul îngheţat,
Zdrobind puterea morţii, Hristos a înviat.

Şi-am învăţat mulțimea minunilor din viaţă
Misterul fără vorbe ce-n şcoală nu se-nvaţă,
Când dintr-un mort ca mine, şi-un fiu rătăcitor,
El m-a născut în viaţa de veci moştenitor.

Valentin Popovici

Mereu neprihăniţi

“Rugăciunea neprihăniţilor, îi este plăcută.” (Proverbe 15.8)

Aceste cuvinte sunt o făgăduinţă, căci este adeverirea unui fapt împlinit în toate timpurile. Dumnezeu găseşte mare plăcere în rugăciunea celor neprihăniţi. Prima noastră grijă trebuie să fie, să fim hotărâţi a merge drept pe cale; să nu fim necinstiţi în serviciul nostru, cedând la rău, căci cel ce se abate de pe cale la dreapta sau la stânga, va trebui să iasă singur din încurcătură. Dacă luăm căi lăturalnice, nu ne vom putea ruga, şi dacă totuşi vom îndrăzni s-o facem, cerul va fi închis la cererile noastre.

Să ne supunem voii lui Dumnezeu, după cum ne e descoperită. În acest caz ne putem ruga în siguranţă. Dacă ruga noastră e plăcută lui Dumnezeu, să nu-L lipsim de ceea ce Ii face plăcere. El nu se uită la cuvinte alese, ci Ii plac cuvintele simple ale copiilor Lui şi ascultă gânguritul fiilor Săi născuţi de curând. Nu ar trebui să ne bucurăm în rugăciune, pentru că El găseşte plăcere în ea? Să ducem necazurile noastre, înaintea Tronului Său. Dumnezeu ne dă multe prilejuri de rugăciune şi trebuie să-I mulţumim pentru aceasta.