O primăvară-n suflet!

O, primăvară din copilărie,
În fiecare an revii cu drag.
Eram copil pe-atunci, cu gingăsie,
Deabia puteam păși, al case-i prag.
Un țânc, cum se mai spune pe la țară,
Când mă ciupeau bobocii, de-un picior.
Si alergam cu gâstile, pe-afară,
O, primăvară dulce, cât mi-e dor.

De clipele frumoase, petrecute,
Când colindam potecile, bătrâne.
Urcam în grabă culmile, cărunte,
Si-apoi priveam, cum soarele apune.
Domnea melancolia, primăverii,
Cu mugurii pe ramuri, înfloriți.
La adierea unui vânt ce miscă, merii,
Sclipind pe cer luceferi, adormiți.

O simfonie veselă, prin cuiburi,
Un ciripit de păsări, migratoare.
Si un panten multicolor, de fluturi,
Se revărsau în zări, din depărtare.
Într-un albastru pur, de toporas,
Si-un alb imaculat, de ghiocei.
Cuprins de atâta sărbătore, pătimaș,
Priveam al primăverilor, crâmpei.

Copilăria a trecut cum trec, cocorii,
Zburând în largul cerului, senin.
Si mi-au rămas in viață, numai norii,
Si spini ce mă-nțeapă, cu venin.
Dar primăvara îmi aduce, o speranță,
Căci toate au sfârsit, si-un început.
Am fost si eu copil, în astă viață,
Si-o primăvară-n suflet, am avut.!

De Mitică Horlaci.

Ada Doamne primavara

Emma Repede

Lucratori impreuna cu Dumnezeu

Cand Domnul te trimite in lucrare
Pe ogorul mantuirii, mergi din zori;
desteleneste-ntai ogorul tare,
Cu plugul dragostei de cer si flori.

Apoi, a evangheliei samanta,
Arunc-o prin Isus increzator,
Ca ploaia duhului spre pocainta,
S-o faca sa-ncolteasca mai cu spor.

…S-ar putea sa semeni si cu lacrimi.
Asteapta, vei culege bucuros;
Belsugul roadelor din vii si lanuri,
Atrage revenirea lui Hristos.

De-aceea, tine-ti constiinta treaza,
Iar cand furtunile s-or napusti,
Nu da ‘napoi, trudeste, mai lucreaza,
Nu-i mult, Isus cu drag te-a rasplati.

Tu, vezi ca soarele aproape apune,
Si noaptea vine, nimeni n-a lucra,
Pe altarul sfant prilej, timp, zel depune
Doar ruga, cantul te vor consacra.

Iar cand peste lucrarea ta aleasa,
Cel sfant, a vietii seara va lasa,
Scump lucrator, te vei intoatce-acasa.
Sa te-odihnesti de osteneala ta.

Cand vei zbura cu dor spre vesnicie,
Sa-ti fie rasplatita munca grea,
Vei revedea comoara bucuriei –
Toti snopii mantuiti prin jetfa Sa.

Simion Buzduga

O pildă pentru alţii

“Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, faceţi; şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.” (Filipeni 4.9)

Cât e de frumos pentru un om, să poată, ca Pavel, să fie urmat întocmai cu folos de alţii. Să ne ajute Domnul, prin harul Lui, să-l luăm ca pildă în fiecare zi.

Daca, cu ajutorul de sus, noi punem în practică învăţătura lui Pavel, ne putem bucura de făgăduinţa de la urmă. Şi ce făgăduinţă! Dumnezeu, căruia Ii place pacea, şi o răspândeşte, va fi cu noi. “Pacea să fie cu voi!” iată deja o făgăduinţă mare şi dulce; dar, când însuşi Dumnezeul păcii este cu noi, e cu mult mai mult; este întocmai ca izvorul cu fluviul său, soarele cu razele sale. Dacă Dumnezeul păcii este cu noi, ne vom bucura de această pace care întrece orice pricepere, şi aceasta chiar în împrejurările care ameninţă s-o nimicească. Dacă oamenii se ceartă, noi trebuie să fim aducători de pace, dacă Împăciuitorul este cu noi.

În cărarea adevărului se găseşte adevărata pace; şi, dacă o părăsim, ne vom rătăci, cu siguranţă. A fi mai întâi curat, apoi paşnic, este rânduiala înţelepciunii şi a experienţei. Să urmăm deci linia trasă de Pavel şi Dumnezeul păcii va fi cu noi, cum era cu apostolul.

Charles Spurgeon