Aşa cum rândunica răbdătoare
Străbate peste mare şi uscat,
Spre locul unde soarele răsare
Şi păsările cântă minunat.
Ea ştie vremea care-i stabilită
În orizonturi, de la început,
De-aceea pleacă foarte fericită
Şi ea, şi puii care i-a născut.
Şi nimenea din lume n-o opreşte;
Când vine frigul, ele au fugit.
Indiferent pe drum ce întâlneşte,
Ea pleacă înspre locul fericit.
Instinctul ei îi spune: „înainte,
Spre strălucirea altei aurori,
Spre ţara unde soarele-i fierbinte,”
Ea.trece peste munţi şi peste mări.
Şi noi ne pregătim de emigrare
Aşa ca rândunelele de zbor.
Căci peste-această lume trecătoare,
Se va lăsa un chin îngrozitor.
Dar dincolo de nori, mai e o lume,
Chiar dacă oamenii tăgăduiesc.
Noi ştim, şi îi cunoaştem al ei nume,
E Paradisul Tatălui Ceresc.
Şi gândul veşniciei ne învaţă,
Şi Duhul Sfânt pe care L-am primit,
Căci dincolo mai este o viaţă,
În fericirea fără de sfârşit.
De-aceea să privim la rândunele;
Când vine iarna, ele au plecat.
Când vor veni necazurile grele,
Să fim şi noi în cerul minunat.
Dar pentru Rai, trebuie pregătire,
În rugăciuni să fim stăruitori.
Să aşteptăm a Domnului venire,
Căci noi aicea suntem călători.
Ne pare rău, dar multe rândunele
În marea furtunoasă au picat.
Noi vom ajunge dincolo de stele,
Dacă privim la Domnul neîncetat.
Dionisie Giuchici
Dumnezeu e în control 