Zi: 6 martie 2015

Crinii mantuirii

Valeria Iancu Lasă un comentariu

Cand ne saruta razele iubirii,
Noi, crinii gingasi, candid rasarim
Din asternutul cald al nemuririi,
Cu haine albe sa ne-mpodobim.

Fauritoru-n miez de primavara
Ne-a tors, tesut din lut si din culori
Boboci si flori ce scanteie comoara,
Crampei de rai mirific de splendori.

Formam un rond zambind in vis si soare,
Înveselim gradina Domnului
Petale albe, roze-n sarbatoare,
Cand inflorim in roua cerului.

Imaculati ramanem si-n furtuna,
Vibram si-n ropotul de ploi tarzii…
Sa inspiram tanjiri dupa cununa,
Vesmantul alb al dragostei dintai.

Simion Buzduga

Păzitorul orfanilor

Valeria Iancu Un comentariu

“Orfanul găseşte totdeauna indurare înaintea Ta.” (Osea 14.3)

Aici găsim un motiv de a părăsi orice altă sursă de încredere, pentru a ne sprijini numai pe Dumnezeu. Când un copil rămâne fără protector, Dumnezeu intervine şi se face păzitorul său; şi când un om a pierdut orice lucru care îi servea ca sprijin, se poate sprijini pe Dumnezeul cei viu şi va găsi în El tot ce ar avea nevoie. Orfanii întâlnesc dragostea părintească a lui Dumnezeu, care are grija de ei. Autorul acestor pagini ştie, din experienţă, ce înseamnă a se sprijini pe braţul Lui şi poate să mărturisească că nici o încredere nu este mai bine îndreptăţită prin fapte, decât aceea care are ca ţintă pe Dumnezeul nevăzut, dar totdeauna viu.

Sunt copii care, deşi îi au pe părinţi alături, nu sunt mai bine îngrijiţi, în timp ce orfanii care îl au pe Dumnezeu ca Tată au, desigur, un mai bun sprijin. Mai mare folos avem de la El, decât de la mulţi protectori în absenţa lui Dumnezeu. A fi lipsit de fiinţe dragi este dureros, dar acela pe care-1 înconjoară Dumnezeu cu harul Său, nu este orfan. Copii fără tată, însuşiţi-vă această frumoasă făgăduinţă, chiar de acum, şi voi toţi care sunteţi lipsiţi de sprijinitori pământeşti, faceţi la fel. Doamne, ajută-mă să găsesc milă Ia Tine; cu cât sunt mai singur şi mai lipsit, cu atât am mai multă nevoie de Tine.

Charles Spurgeon

Elibereaza-te de perfectionism (1)

Valeria Iancu Lasă un comentariu

„Vreti acum sa sfârsiti prin firea pamânteasca?” (Galateni 3:3)

Jurnalista americana Ann Landers a scris: „Ochelarii cu lentile trandafirii nu sunt niciodata facuti sa fie bifocali. Nimeni nu doreste sa citeasca scrisul marunt visând”. Scrisul marunt din toate visele reprezinta realitatea. Poate ti-ai împlinit visul, dar nu în totalitate. Privind în urma, poate spui: „Ce bine ar fi fost sa stiu atunci ce stiu acum”. Dar daca ai putea lua viata de la capat probabil ai spune acelasi lucru. Adevarul este ca aceasta calatorie va dura mai mult decât ai sperat. Obstacolele vor fi mai numeroase decât ai crezut. Dezamagirile vor fi mai adânci decât te-ai asteptat.

Caderile vor fi mai mari decât ti-ai imaginat. Pretul va fi mai mare decât ai anticipat. înceteaza sa te astepti la mai mult decât este rezonabil. înceteaza sa mai vezi greselile minore ca pe niste catastrofe majore. Pentru a te elibera de perfectionism, Dr Chris Thurman spune: „Smereste-te; pocaieste-te de faptul ca esti atât de plin de mândrie încât crezi sa esti egal cu Dumnezeu. Concentreaza-te pe realitate: accepta viata asa cum este, nu cum crezi ca ar trebui sa fie. Stabileste-ti scopuri care se pot atinge: fa-le sa fie realiste si usor de atins acum si aici. Stabileste limite de timp rezonabile: în loc sa petreci timp zbatându-te sa faci un lucru perfect, stabileste-ti prioritati si dedica timp suficient pentru fiecare activitate.

În domeniile mai putin importante, accepta calificativul de suficient de bun; nu fiecare lucru trebuie facut (sau poate fi facut) exceptional de bine. Scapa de gândirea totul sau nimic: nu toate situatiile sunt alb sau negru -majoritatea contin tonuri de gri. învata din greseli si apoi mergi mai departe. Marturiseste-ti greselile: recunoasterea slabiciunilor te elibereaza de atractia spre perfectionism. Gaseste-ti valoarea în Dumnezeu: nu în „propria ta fire pamânteasca”, în ceea ce faci si în cât de bine faci lucrul acela”.

Meditatii crestine