Valsul florilor

Ama.m.

Leul din Iuda

Vasile Oprea si fratii de la Toflea

Marturia unui fost preot ortodox

Fata in Fata cu Daniel Florea

De cine să mă tem?

De cine să mă tem când tu eşti lângă mine
Şi tot ce-i bun în viaţă, Doamne, mi-ai dăruit?
Când sunt prea obosit iubirea ta mă ţine
Şi-atunci cu Tine, Doamne, mă simt mai odihnit.

De cine să mă tem când Tu mi-eşti pe cărare
Un ajutor puternic în dragoste, mereu?
Prin tine, doar prin tine eu am pe veci scăpare
Căci mila Ta mă ţine puternic, Dumnezeu.

De cine să mă tem când Tu îmi dai viaţă
Şi norii negri Doamne de mine-ndepărtezi?
Doar Tu îmi ştergi Isuse, lacrima de pe faţă
Şi zi şi noapte întruna asupra mea veghezi.

De cine să mă tem când mi-eşti în suferinţă,
O mângăiere sfântă şi-alin ocrotitor?
Print Tine, doar prin Tine pot avea biruinţă,
Câci doar Tu eşti Isuse al meu Mântuitor.

De cine să mă tem când Tu îmi eşti în lume
O călăuză sfântă pe drumul câtre cer?
Tu m-ai strigat Isuse şi m-ai chemat pe nume
Şi mi-ai redat cu milă puterea să mai sper.

De cine să ma tem când Tu eşti lângă mine
Şi m-ocroteşti întruna cu dragoste, mereu?
Cu Tine merg Isuse din bine în mai bine,
Caci mila Ta mă ţine puternic, Dumnezeu.

Samuel Ghiran

Nicidecum părăsiţi ca să pierim

“Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.” (Psalmul 16.10)

Acest cuvânt a fost împlinit în persoana Domnului Isus; dar el se împlineşte într-o oarecare măsură şi în toţi cei care sunt în El. Sufletul nostru nu va fi părăsit, după ce va fi despărţit de corp, şi chiar acesta, dacă putrezeşte, va fi înviat.

Duhul nostru poate să coboare atât de jos, încât să ni se pară că suntem afundaţi în adâncurile iadului; dar Dumnezeu nu ne va părăsi nici acolo. Ni se poate părea că sufletul şi inima noastră este aproape de moarte; dar nu vor putea rămâne acolo. Pierderea bucuriei şi a nădejdii din noi poate să ajungă foarte departe; totuşi, ea nu va atinge niciodată neagra disperare. S-ar putea să mergem foarte jos, dar nu mai jos decât Domnul îngăduie; am putea fi închişi pentru un timp în închisoarea îndoielii, dar nu vom pieri acolo. Oricât de neagră ar fi noaptea, steaua nădejdii încă luceşte pe cer. Domnul nu ne va uita şi nu ne va părăsi în faţa vrăjmaşului. Să ne odihnim în această nădejde. Noi suntem ai Aceluia a cărui îndurare ţine totdeauna. Dincolo de moarte, de întuneric şi deznădejde, vom renaşte sigur, prin El, la viaţă, lumină şi libertate.

Charles Spurgeon

Dumnezeu te iubeste !

  „Noi suntem lucrarea Lui” (Efeseni 2:10)

Teama de-a nu fi altceva decât un mare zero poate deveni o profetie care se împlineste de la sine. Lucrurile decurg în felul urmator: Când trebuie sa mergi la un interviu pentru un Ioc de munca, teama bate la usa si te gândesti: „Nu-i voi impresiona niciodata.Voi parea stupid. îmi vor pune întrebari la care nu voi putea raspunde”. Un soarece în cusca unui leu are mai mari sanse. Asa ca esuezi lamentabil si mai cobori înca o treapta în subsolul auto-înfrângerii. Sau gândeste-te la fata care este invitata la întâlnire de un baiat chipes. Atât de chipes, ca ea se întreaba ce vede la ea. Ea este sigura ca odata ce ajunge s-o cunoasca, va termina cu ea.

  Asa ca se strecoara nesiguranta si o face sa se foloseasca de singura unealta pe care o are la dispozitie, trupul ei. Are relatii intime cu el de la prima întâlnire de teama ca nu va mai exista înca una si ajunge sa se simta femeia usuratica ce nu dorea sa ajunga. Teama lipsei de semnificatie creeaza chiar rezultatul de care te temi si ajunge chiar la destinatia pe care încerci sa o eviti.

  Opreste-te! Esti în dezacord cu Dumnezeu! îi pui la îndoiala judecata si te mai gândesti o data în privinta gusturilor Lui. Cuvântul Sau spune ca El se gândeste neîncetat la tine. Daca ai putea numara gândurile pe care le are El cu privire la tine, „sunt mai multe decât boabele de nisip” (Psalmul 139:18).

  De ce te iubeste Dumnezeu atât de mult? Din acelasi motiv pentru care un artist îsi iubeste picturile. „Noi suntem lucrarea Lui, si am fost ziditi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam în ele”. Asadar, când te trezesti în fiecare dimineata, uita-te în oglinda si spune-ti: „Contez pentru ca Dumnezeu ma iubeste”.

Meditatii Crestine