Eu nu ştiu cum…

Eu nu ştiu cum Te-ai îndurat
De m-ai ales şi m-ai chemat,
Căci eu nimic n-am făptuit
Să fiu iertat şi miluit!

Ce oare să-Ţi fi arătat,
Că n-am avut decât păcat?
Cum oare Tu, la un tâlhar,
I-ai dăruit atâta har?

Cum oare-atât Te-ai aplecat
Şi din adânc m-ai ridicat?
O, Doamne, ştiu: Tu m-ai primit
Şi m-ai ales, căci m-ai iubit!

Pe tot întinsul viitor
Doresc să-Ţi fiu ascultător,
Recunoştinţă arătând
Iubirii Tale orișicând.
Căci, Doamne, tot ce Tu mi-ai dat
E numai har nemeritat!

Traian Dorz

A da fără a spune o şoaptă

“Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stingă ta ce face dreapta ta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” (Matei 6.3-4)

Nu este făcută nici o făgăduinţă pentru aceia care fac milostenie pentru a fi văzuţi de oameni. Ei îşi au răsplata prin lauda semenilor lor şi nu pot nădăjdui să fie plătiţi de două ori.

Să facem milostenie în ascuns. A da adesea şi mult, să fie în viaţa ta un lucru atât de natural cum sunt prânzurile tale, aşa încât să nu poţi număra de câte ori ai făcut milostenia. Împlineşte acest îndemn fără a-ţi şopti ţie însuţi: “Ce darnic sunt!” Nu te răsplăti astfel; lasă această grijă în seama lui Dumnezeu, care vede, îşi aminteşte şi răsplăteşte. Ferice de omul milos, căci binefacerile sale necunoscute sunt pentru el un izvor nesecat de bucurie. Cum aş putea să am parte de el, decât lăsând să se reverse ceea ce pune Domnul ca milă şi iubire în sufletul meu?

De aici chiar, şi dincolo, Domnul însuşi va fi răsplătitorul aceluia care dă în ascuns. El îi va răsplăti la timpul potrivit şi în cel mai bun fel. Numai veşnicia ne va descoperi întinderea acestei făgăduinţe.

Charles Spurgeon

Dumnezeu poate!

„Deplin încredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si împlineasca” (Romani 4:21)

Motivul pentru care nu ne întoarcem întotdeauna fata spre Dumnezeu este ca înlauntrul nostru nu suntem „deplin încredintati” ca El poate si este dispus sa actioneze spre binele nostru. Este un act de smerenie daca esti în stare sa recunosti lucrul acesta fata de tine însuti; dar este si punctul în care începi sa ai de-a face cu lipsa ta de credinta în Dumnezeu. Nimic din viata ta nu se va schimba pâna nu te rogi: „Doamne, ajuta-ma ! Cu gura rostesc cuvinte pe care nu le practic în comportamentul meu”. Odata ce începi sa te rogi în felul acesta, poti începe sa citesti Biblia, redescoperind ca „Dumnezeu poate”.

El poate sa aiba grija de tine când esti în pustiu. El poate sa-i înfrânga pe uriasii care-ti stau în cale. El poate sa treaca prin încercari de foc cu tine si te poate scoate din ele nevatamat. El poate sa te promoveze când ai fost trecut cu vederea sau când ai avut parte de împotrivire. „A Celui ce, prin puterea care lucreaza în noi, poate sa faca nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Orice trebuie sa faci pentru a-ti însusi acest „Dumnezeu poate”, fa! altfel nu vei reusi sa staruiesti în rugaciune cu încredere. Poate îti vei exprima câteva dorinte stând pe genunchi, dar nu vei fi în stare sa staruiesti în rugaciune pâna nu stii în adâncul inimii tale ca Dumnezeu poate – si ca El este dispus! Nimic nu este prea greu pentru El. El abia asteapta sa recunosti lucrul acesta si sa vii la El prin credinta si sa-l ceri ajutorul.

meditatii crestine