Am fost născuţi la viaţă nouă

Am fost născuţi la viaţă nouă,
Într-un Hristos înveşmântaţi,
Şi-n binecuvântări de rouă,
Suntem de El îmbrăţişaţi.

Am fost născuţi nu-n voia firii,
Nu pentru moarte şi gunoi;
Ci din Sămânţa nemuririi,
E viaţa ce pulsează-n noi!

Am fost născuţi dintr-o iubire,
Iubirea Tatălui slăvit,
Şi-am fost uniţi într-o simţire
Pentru vecii fără sfârşit.

Am fost născuţi pentru lumină
Şi pentru slavă, pentru har.
Suntem în oastea Lui divină
Şi călători spre-un nou hotar.

Am fost născuţi într-o fiinţă
Ca Trup regesc şi glorios,
Ca să purtăm într-o credinţă,
Lumina slavei lui Hristos.

Am fost născuţi în harul mare
Ca picături într-un şuvoi;
Gătiţi pentru încoronare
În ziua mare de apoi.

Valentin Popovici

Bucurie pentru cei alungaţi

“Ascultaţi Cuvântul Domnului, voi, care vă temeţi de Cuvântul Lui. Iată ce zic fraţii voştri, care vă urăsc şi vă izgonesc din pricina Numelui Meu: “Să-Şi arate Domnul slava, ca să vă vedem bucuria!” – Dar ei vor rămâne de ruşine!”.” (Isaia 66.5)

Poate că acest verset este abia pentru unul din o mie dintre aceia care vor citi această carte cu făgăduinţe; dar Domnul doreşte să fie întărit chiar şi numai acel unul singur prin aceste cuvinte. Să ne rugăm deci pentru aceia care sunt alungaţi pe nedrept din mijlocul acelora pe care ei îi iubesc. Domnul sa-i mângâie şi să le dea bucurie înspre încurajarea lor.

Aici e vorba de oamenii cu adevărat evlavioşi, care se cutremură la adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu. Ei erau urâţi din pricina evlaviei şi a sfinţeniei lor. Această purtare li se părea aspră, cu atât mai mult cu cât erau respinşi din pricina credinţei, de către aceia care credeau că slăvesc pe Dumnezeu prigonindu-i. Oh, câte rele sunt făcute spre bucuria Satanei, în Numele Domnului! Acest obicei e o dovada a îndemânării cu care şarpele vechi pune venin în rana făcută de el.

Arătarea Domnului e nădejdea prigoniţilor. El, Avocatul aleşilor Săi, vine pentru a le aduce scăparea, acoperindu-i de ruşine pe asupritorii lor. O Doamne, împlineşte Cuvântul Tău!