Nu vă-ngrijorați

Manu Negrea

Pe aripi de credinta

Speranta

Mi-e asa de dor

Speranta

Viata

Viaţa-i un urcuş pe coamă
Ce la bătrâneţi coboară…
Ieşi din leagăn, fugi la joacă
Şi copilăria zboară…

Ieşi din bănci, închegi căminul
Şi vin puii-n cuib pe rând;
Fericit absorbi seninul
Şi împingi la car, trudind.

Ţeluri, vise, zbor de fluturi,
Le doreşti toate-n urmaşi…
Zboară puii ca de vulturi,
Munţii sunt tot mai golaşi.

Urci,cobori… dar întrebarea
Cea mai mare, tu, ţi-ai pus?
Ţi-ai asigurat salvarea
Care-i prin Domnul Isus?

Stai din zbuciumu-alergarii
Uită-te : unde sfârşeşti?
Unde-i capătul cărării,
În Şeol sau slăvi cereşti?

Îţi doresc din răsputere:
Fii urmaş al Lui Hristos
S-apuci prima înviere –
Cea din Cortul Luminos.
Restul, nu e de folos!

Simion Buzduga

Adevărul este întărit pe vecie

“Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.” (Proverbe 12.19)

Adevărul este supus încercării. El suferă, dar iese biruitor. Deci, dacă am spus adevărul şi sufăr pentru el, nu am decât să rămân liniştit. Şi dacă cred în adevărul dumnezeiesc şi daca îmi dau silinţa să-l mărturisesc chiar când întâlnesc împotriviri, nu am de ce să mă tem, căci până la urmă adevărul va învinge.

Reuşita prin minciună este numai pentru scurt timp. Minciuna este ca o tărtăcuţă, curcubetă goală, care creşte şi piere într-o noapte; şi cu cât este mai mare dezvoltarea ei, cu atât mai vizibilă ruina ei. Dar cât de demn este pentru o fiinţă nemuritoare să spună şi să apere acest adevăr care nu se poate schimba, această evanghelie veşnică şi de nezdruncinat a Dumnezeului neschimbător. Un vechi proverb zice că acela care spune adevărul, îl face pe Diavol sa roşească. De sigur, acela care spune adevărul lui Dumnezeu, îi va face de ruşine pe toţi diavolii iadului şi îi va înspăimânta pe toţi urmaşii şarpelui care acum îşi şuieră minciunile.

Deci, ia seama, inima mea, de a fi în toate împrejurările de partea adevărului, în cele mai mici ca şi-n cele mai mari lucruri; dar, mai ales să fii de partea Aceluia care a adus în lume “harul şi adevărul”.

Charles Spurgeon

Samanta

Din momentul în care am conştientizat că am venit pe acest pământ am înţeles că nimic nu e permanent, că totul se schimbă, totul se transformă. Avem în noi această sămânţă care ştie care e rolul ei pe acest pământ, acela de a germina şi de a înflori în sufletul nostru.

Când te-ai născut, o sămânţă de origine divină a fost plantată în tine, urmând ca tu s-o îngrijeşti cu dragoste şi atenţie pentru ca aceasta să înflorească în toată splendoarea ei. Te îndemn să arunci o privire spre interior şi să verifici ce mai face sămânţa ta…

Dacă a dat roade, dacă a înflorit, dacă şi-a îndeplinit menirea sau dacă s-a uscat prea devreme.

Poate ai aruncat-o fără să-ţi dai seama pe un tărâm neroditor, în deşertul slăbiciunii sau pe stâncile ascuţite ale suferinţei. Indiferent ce s-a întâmplat până acum cu ea, prin faptul că trăieşti înseamnă că ea încă mai este vie şi nu aşteaptă decât un pământ fertil pentru a da roade.

Fii blând cu ea, nu e decât o sămânţă care vrea sa-şi îndeplinească rolul, dar nu orice sămânţă… e o parte din tine. Chiar dacă pare ciudat, fiecare e grădinarul sufletului său. Depinde numai de tine ce anume cultivi în grădina ta, dacă îţi protejezi florile de dăunători şi paraziţi sau le laşi în paragină.

Am văzut iarbă răsărind prin crăpătura de beton, am văzut maci crescuţi pe tronsonul de cale ferată printre pietre şi am văzut flori de colţ care au crescut pe stânci pe vârf de munte. De ce nu ar putea şi sămânţa ta să iasă la lumină?

Oricâte greşeli ai făcut, oricât de mult simţi că ai pierdut legătura cu sursa divinului din tine, încă mai este o şansă. Permite-i să iasă la lumină, să înflorească ca orice floare şi lase în urma ei fructe pentru ca şi alţii să se bucure de venirea ei pe această lume.

Nu trebuie decât să o plantezi pe pământul fertil al iubirii şi s-o uzi des cu apă vie. Cerul îi va oferi căldura de care are nevoie, iar mama pământ susţinerea pentru a reuşi. Ce mai aştepţi? Toate resursele de care ai nevoie îţi sunt puse la dispoziţie, nu trebuie decât să-i acorzi atenţie.

Acum mă retrag, dragul meu suflet, te las să-ţi faci curăţenie în grădină şi s-o transformi într-un paradis interior. Ai grijă de cea mai preţioasă sămânţă care ţi s-a dat: Viaţa.

Alege cele mai frumoase şi mai parfumate flori pentru această grădină şi nu uita nicio clipă că dacă le vei neglija ele se vor stinge fără a lăsa nimic în urma lor.

Fii bun cu ele, fii bun cu tine!

Adela Moldovan