Mărţişor

Primăvară, dor curat,
vis cu alb înveşmântat.
Alb de ghiocei în crâng
care iernile înfrâng.
Tu eşti sol trimis de sus
să ne spui despre Isus,
despre taine şi-nvieri,
despre dalbe primăveri
ce încep de pe pământ
şi sfârşesc în cerul sfânt
într-o inimă curată
ce te cheamă şi te-aşteaptă
să-nfloreşti în pieptul ei
albii, purii ghiocei.
Primăvară, primăvară,
nu te las ca să pleci iară!
Te-oi păstra în piept cu dor
ca un tainic mărţişor!

Cristina Magdalena Francu

Ascultă ca să fii ascultat

“Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” (Ioan 15.7)

Să luăm seama că, dacă dorim ca Domnul Cristos să ne audă, trebuie să-L ascultăm. Dacă noi n-avem urechi deschise pentru El, nici El nu va avea pentru noi; în măsura în care vom asculta, vom fi ascultaţi. În afară de aceasta, ceea ce am auzit trebuie sa rămână în noi, lucrând asupra firii noastre ca o putere. Trebuie sa primim adevărurile exprimate de Domnul Isus şi să ne supunem lucrării Duhului Său în noi; altfel nu vom avea nici o trecere înaintea tronului harului.

Dacă primim cuvintele Domnului şi ele rămân în noi, ce câmp nelimitat de binecuvântări este deschis înaintea noastră! Atunci ne putem exprima dorinţa noastră în rugăciune, pentru că am supus deja voinţa noastră, poruncii Domnului. În felul acesta, Ilie a mânuit cheile cerului, pentru a-i deschide şi închide norii. Un astfel de om valorează cât o mie de creştini obişnuiţi. Dorim noi cu smerenie să mijlocim pentru Biserică şi lume şi, ca Luther, să primim ceea ce cerem? Pentru aceasta trebuie să plecăm urechea la glasul Celui Prea iubit, să-l strângem cuvintele ca pe o comoară şi să ascultăm cu grijă de ele. Cel ce doreşte să se roage cu efect, trebuie să fie perseverent în ascultare.