Winter

André Rieu

Spring Flowers

André Rieu

Nightingale Serenade

André Rieu

Sfiosi si reci…

Sfioși și reci se-adună frații
Li-i jenă parcă să se-așeze,
Să steie unii lângă alții…
Găsesc motiv să protesteze
Când faci în față invitații…

O rugăciune, o cântare,
Se spune că-I prezent Hristos,
Începe-apoi o predicare
Despre un trai mai sănătos,
În unitate și-acceptare…

Și-apoi vorbirea aceia aleasă
Atacă faptele din fire,
Apoi se înclină inimoasă
Să îndemne frații la iubire
Și consecuție cuvioasă…

Se cântă ultima cântare
Și-apoi o rugă de încheiere
După-un îndemn la cercetare,
Anunțuri și „la revedere”,
Se duce în treabăși fiecare…

Iar cel ce a venit cu dorul
Să-L vadă pe Isus Hristos
Văzut-a doar pe-amăgitorul
Care cu fastu-i maiestuos
A amăgit din nou poporul…

Cătând spre-un binevoitor
Să întrebe „ce faci frățioare?”
Vedea în ochii tuturor
Sticlind o sumbră frământare;
Nu crez…Nici har mântuitor…

Noi ținem slujbe interesante
Și-avem slujbașii talentați…
Dar nu mai poți găsi un frate
Care simțind cu ceilalți
Pe Isus Hristos să Îl arate…

Avem mulți slujitori dotați
Cu un talent de predicare
Dar ne lipsesc cei dedicați
Iubirii sfinte, jertfitoare,
Smeriți în slujba celorlați…

Ne lăudăm că-avem de toate;
„Suntem curați, suntem bogați”
Înspre amvoane dăm din coate,
Dorind să fim aplaudați…
Cum vede Domnu-aceste fapte?

Și cum văd cei nemântuiți
Ce vin la slujbă-n Adunare
Lucrarea celor pocăiți
Când dau de-atâta nepăsare
În locul dragostei fierbinți…?!

Ioan Hapca

Izbăvirea din trecut produce credinţă

“David a mai zis: “Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mina acestui Filistean.” (l Samuel 17.37)

Aceste cuvinte nu sunt o făgăduinţă, dacă le luăm în ele însele, dar sunt prin înţelesul lor, căci David a rostit aceste cuvinte pe care Domnul Ie-a adeverit, împlinindu-le. David se sprijineşte pe fapte împlinite în trecut, pentru a cere ajutorul într-un pericol ce-i sta în faţă. În Domnul Isus, toate făgăduinţele sunt da şi amin, pentru ca Dumnezeu să fie slăvit prin noi. Şi El lucrează cu poporul Său credincios, ca în timpurile dinainte.

Să ne amintim deci împreună de lucrurile Sale din trecut, faţa de noi. Altădată n-am fi nădăjduit sa fim scăpaţi prin propriile noastre puteri; dar El ne-a scăpat. Nu ne va mai scăpa El să altă dată? Cu siguranţă că va face-o încă. Şi după cum David a alergat la întâlnirea cu duşmanul, aşa vom face şi noi.

Domnul a fost şi este cu noi, căci a spus: “Nu te voi părăsi, nu te voi lăsa deloc!” Pentru ce să tremurăm? Oare trecutul a fost numai un vis? Gândeşte-te la leul şi ursul morţii. Cine e acest filistean? Aici nu mai e vorba de un leu sau de vreun de urs; dar Dumnezeu este acelaşi şi slava Sa trebuie sa se arate şi în această împrejurare. El nu ne-a scăpat de fiarele sălbatice, pentru a ne lăsa prada unui uriaş. Să avem deci curaj!

Charles Spurgeon