Din clipa când iubirea…

Din clipa când Iubirea ne-a captivat ființa
S-a-mbogățit viața, s-a-mbogățit știința
Și n-am mai vrut povața desprinsă din himeră
Căci s-a creat în noi o altă atmosferă
Pătruns-au sentimente ce-n vremea de sclavie
Nici nu le cunoșteam, dar astăzi Apa vie
Ne stâmpără-nsetarea, ne dă o viziune
Spre a-L sluji pe Miel cu multă pasiune.
O nouă perspectivă pe noi ne conectează
Cu mediul îngeresc să fim pătrunși de-o Rază
Ce-nseninează viața punând în ea noblețe
Să știm că în Cuvânt e farmec și strictețe.
Din clipa când Iubirea ne-a-ntinerit suflarea
Am înțeles ce rod a dat crucificarea
Și Îl urmăm pe El, izvor de viață nouă
Și de vedem că ninge, și de vedem că plouă
Convingerea-i adâncă, spre cer ne propulsează
Victorii pe parcurs, tot EA, ne garantează
Ne dă îndemnuri clare să-nvingem nepăsarea
Să nu ne-spăimântăm când vine înnoptarea
O, Te cinstim în veci, iubito, cu ardoare
Căci Tu ne legi duios atunci când totul doare.

George Cornici

Călăuzire continuă

“Domnul te va călăuzi neîncetat.” (Isaia 58.11)

Ce te îngrijorează? Ţi-ai pierdut drumul? Te-ai rătăcit în vreo pădure întunecoasă, neputând să-ţi mai găseşti cărarea? Opreşte-te şi priveşte scăparea Dumnezeului tău; El cunoaşte drumul şi te va călăuzi dacă strigi către El.

Fiecare zi aduce cu sine nedumeririle ei speciale. Ce mângâietor este atunci, să simţi că este neîncetat călăuzirea Sa! Dacă alegem singuri drumul, lepădăm îndrumarea lui Dumnezeu; dar daca renunţăm la propria noastră voie, El va conduce fiecare pas pe drumul nostru, în fiecare oră a zilei noastre, fiecare zi a anului, fiecare an al vieţii noastre. Numai să dorim să ne lăsăm călăuziţi şi vom fi; dacă vrem sa-I încredinţăm drumul nostru, El ne va călăuzi mersul aşa de bine că nu ne vom putea rătăci.

Dar ia seama cui e făcută această făgăduinţă. Uită-te la versetul dinainte. “Dacă-ţi deschizi inima pentru acela care e flămând.” Trebuie să ne fie milă de alţii şi să le dăm nu ceea ce avem mai de lepădat, câteva coji uscate, ci ceea ce am dori sa primim noi înşine. Dacă arătăm o duioasă grijă aproapelui nostru, când se află în nevoie, atunci Domnul Se va îngriji de propriile noastre nevoi şi va fi totdeauna călăuza noastră. Domnul Isus va fi călăuza noastră, nu a celor zgârciţi şi a celor ce apasă pe sărac, ci a celor miloşi şi buni. Astfel de călători nu-şi vor pierde niciodată drumul.

Charles Spurgeon