E timpul s-alergi spre casa

E timpul să te-ntorci acasă
La Adunare și la frați
C-acea imagine noroasă
Din adâncime parcă scoasă
Te ține printre disperați.

E timpul să renunți la zelul
Ce te-a condus către neant
Și să privești cu teamă Cerul
Să nu te sperie misterul
Cu valu-i foarte penetrant.

A fost odată armonie
Într-un cămin îndepărtat
Erai cu Fiu-n prietenie
Dar te-ai legat de-o agonie
Și nimeni nu te-a dezlegat.

E timpul să privești în tine,
Spre sufletu-ți cuprins de jar
Că-n lumea plină cu suspine
Nu-i altul care să te-aline
Ci doar Acel ce toarnă har.

Acum e timp de cercetare
Te-așteaptă cei ce te-au crescut
Nu poposi în stări precare
Fără lumini și sărbătoare
Ci mergi la Cel ce-ți va fi scut.

Destul te-au amăgit drumeții
Care-au pozat în prieteni buni
Acum, din patria tristeții
Ascultă ce îți spun profeții
Aruncă pleavă și tăciuni.

Nu ”mâine” este ziua mare
S-arunci păcatul în abis
Acum e timpul de plecare
Spre locuința primitoare
Cu atmosferă ca de vis.

E vremea hotărârii sfinte
(Un glas duios te-a anunțat)
Să nu mai stai printre morminte,
Să mergi spre veșnice incinte,
Spre Plaiul cel mai luminat.

George Cornici

Dumnezeu va răspunde

“Dumnezeu împlineşte dorinţa celor ce se tem de El; El le aude strigătul şi-i scapă.” (Psalmul 145.19)

Duhul Sau cel bun, le-a pus în inima această dorinţă, de aceea El le va răspunde. Viaţa Sa în ei, le insuflă acest strigăt şi de aceea El îi aude. Cei ce se tem de Dumnezeu se găsesc sub cel mai bun adăpost şi dorinţa lor este ca să-L slăvească, bucurându-se de El totdeauna. Aceştia sunt oameni cu dorinţe sfinte ca Daniel, şi Domnul va face să se împlinească năzuinţele lor.

Aceste sfinte dorinţe au har în sămânţa lor şi cerescul Grădinar le va îngriji până ce va vedea bobul format în întregime, în spic. Oamenii temători de Dumnezeu doresc să fie sfinţi, folositori, o binecuvântare pentru alţii şi prin aceasta să-L cinstească pe Făcătorul lor. Ei cer ajutorul Lui în nevoile lor, ajutorul Său pentru a le purta greutăţile, sfatul Lui în nedumerirea lor, scăparea Sa în tulburările lor. Uneori această nevoie este atât de mare şi îngrijorarea lor atât de apăsătoare, încât în agonia lor, ei strigă ca copiii în disperare; şi atunci Domnul lucrează mai pe înţelesul lor şi le dă tot ce au nevoie, potrivit Cuvântului Său: “Şi îi scapă”.

Da, dacă ne temem de Dumnezeu, nu avem nimic altceva de ce să ne temem; şi când strigăm către El, scăparea noastră e sigură. Cititorule, păstrează acest verset în inima ta şi mărturiseşte-1 cu gura toata viaţa şi vei vedea că va fi pentru tine ca o prăjitură făcută cu miere.

Charles Spurgeon