Din trecuturile noptii

Din trecuturile nopții
Care nu vrea să abdice,
Toate valurile morții
Parcă încep să se ridice;

Val de molii și rugină
Se răsfață acum din larg
Și izbește în lumină
Noi nădejdi care se sparg…

Mai întunecă pământul
Stolul goanei după vânt
Dar se lămurește argintul
Și-aurul prin Duhul Sfânt.

Dureri mari cu-ale lor trene
Șterg al inimii pe jos…
Numai Slovele Eterne
Trag să fie de folos…

Ziua mare, în amiază
A nopții cernere-a început
Și văzduhul burnițează
Un chin nou, neprevăzut…

Suflete-n declin spre vamă
Încărcate-s să plătească
Drumul cu argint și-aramă
Fără-a ști ce-o să pățească,

Se înghesuie ușor
Înapoi, căci înainte
Dârdâie zângănitor
Focul care-apoi le înghite…

O, tu care-ți sorbi amarul
Bogățiilor lumești,
Vei învinge oare valul
În care viața-ți risipești,

Vei vedea oare Limanul
Marilor Minuni Cerești
Dacă nu-ți sunt idealul,
Și tot nu te pocăiești?!

Te apleci cu moartea-n sân
Sub poveri umilitoare;
Lemne, paie, trestie, fân
Și nădejdi înșelătoare,

Când, chiar clipa următoare
Poate fi neașteptata
Eternică evadare
Pentru care nu ești gata!

Ioan Hapca

Ai de-a face cu Dumnezeu

“Nu voi lucra după mânia Mea aprinsă, nu-l voi mai nimici pe Efraim; căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om.” (Osea 11.9)

Aşa ne face cunoscut Domnul, cum iartă El în credincioşia Sa. Poate că cineva este urmărit de gândul că L-a supărat pe Dumnezeu şi se simte ameninţat de o grabnică osândă. Ei bine, bazat pe acest cuvânt, să nu dispere. Domnul vă pofteşte acum să cercetaţi căile şi să vă mărturisiţi păcatele. Dacă ar fi un om, de mult v-ar fi omorât dintr-odată. Dar Dumnezeu nu lucrează aşa, căci “cât sunt de departe cerurile de pământ, atât de departe sunt caile sale de căile noastre şi gândurile Sale de gândurile noastre”.

Pe bună dreptate, socotiţi că Dumnezeu este mâniat pe dv., dar “El nu păstrează mânia pentru totdeauna”. Dacă vă întoarceţi de la păcat şi priviţi la Domnul Isus, Dumnezeu Se va întoarce de la mânia Sa. Pentru că Dumnezeu nu este un om, este încă iertare pentru dvs. chiar dacă aţi fi adânciţi până peste cap în fărădelege. Doar aveţi de a face cu Dumnezeu, nu cu un om aspru. Nici o fiinţă omenească nu v-ar mai răbda: aţi fi obosit chiar pe un înger, cum aţi întristat amar pe tatăl dvs.; dar Dumnezeu este încet la mânie şi îndurător. Puneţi-L la încercare. Mărturisiţi-vă Lui păcatele, părăsiţi-vă căile şi veţi fi mântuit.

Charles Spurgeon