Zi: 14 februarie 2015

Asteapta-Ma…

Valeria Iancu Lasă un comentariu

Aşteaptă-Mi venirea mireasa Mea sfântă
Şi luptă într-una, nu dispera
Păstrează-ţi curat veşmântul de nuntă
Acasă la Tatăl te voi purta

Aşteaptă-Mă-n rugă în mijloc de lume
Vorbind tuturor despre Mirele Sfânt
Lasă-l în urmă pe cel, ce îţi pune
Ispita in faţă-stricatul lui gând

Aşteaptă-Mă-n zori, în noapte târzie
Smerită, umilă, frumoasă mereu
Stărueşte să fii plăcută doar Mie
Şi Bunului Tată-Sfânt Dumnezeu

Aşteaptă-Mă-n turmă, aşteaptă-Mă-n vie
Pe străzile pline cu ruini omeneşti
Poartă Speranţa, ca-n inimi să-nvie
Lauda sfântă-glorii cereşti

Aşteaptă-Mă-n văi închinându-te Mie
Oaselor moarte dă-le viaţă
În Numele Meu să le spui să învie
Şi-a Sfântului Tată să caute Faţă

Aşteptă-Mă-n drumul inimii frânte
Pe calea leproşilor fără speranţă
Poartă azi Pâinea gurii flămânde
Cuvântul iertătii-unica şansă

Aşteaptă-Mă-n faptele sfintei scripturi
Şi-aproapelui tău să-i fii mărturie
Să poţi astupa ale răului guri
Cu roadele sfinte din sfânta Mea vie

Aşteaptă-Mă-n crezul pe care L-am pus
În inima ta din sufletul Meu
Ridică-ţi privirea, priveşte în sus
Şi-aşteaptă venirea Iubitului tău.

Berbec Ion

Înconjurat cu îndurare

Valeria Iancu Un comentariu

“Cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui.” (Psalmul 32.10)

Frumoasă răsplată asigurată încrederii! Doamne, la-mi parte de ea din plin! Mai mult ca oricare alt suflet, omul încrezător se simte păcătos; dar iată, harul îi e pregătit. El ştie că nu merită îndurare; dar ea vine peste el şi îi este dată din belşug. Doamne, te rog dă-mi harul să mă încred în Tine!

Priveşte, suflete al meu, ce corp de gardă ţi-a fost pregătit! Precum un prinţ este înconjurat de soldaţii săi, tot aşa eşti tu înconjurat de îndurarea Sa. În faţă, în spate, din toate părţile poţi vedea această pază a harului. Tu te găseşti chiar la mijloc, dacă rămâi în Domnul Cristos.

Ce aer poţi respira acolo, sufletul meu! Aşa cum te înconjoară aerul pe care-l respiri, tot aşa te înconjoară dragostea lui Dumnezeu. Pentru cel rău sunt mari rele; dar pentru tine sunt atâtea haruri încât necazurile nici nu mai sunt menţionate. David zice: “Voi, cei drepţi, bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă, cântaţi de bucurie voi toţi cu inima dreaptă”. Şi ascultând de această poftire, inima mea va arăta bucuria ei. Aşa cum Tu m-ai înconjurat cu îndurarea Ta voi înconjura şi eu altarul Tău, cu cântări de mulţumire.

În cine credem?

Valeria Iancu Lasă un comentariu

„Crede în Domnul Isus, si vei fi mântuit…“ Faptele Apostolilor 16.31

 La controlul de pasapoarte al aeroportului erau multi oameni. Unii se grabeau pentru a fi la timp la avion. La rând ajunse un domn în vârsta. El întinse functionarului pasaportul. „Un moment“, spuse functionarul, „pasaportul dumneavoastra a expirat.“ Domnul raspunse: „Nu fiti asa de meschin. Important este ca am pasaport!“                   – „Nu“, spuse functionarul cu hotarâre, „important este sa aveti un pasaport valabil!“ La fel este si cu credinta: nu este vorba de a avea o oarecare credinta, ci de a avea credinta adevarata, o credinta cu care se poate trai în orice zi, care da sprijin si în cele mai mari încercari, o credinta cu care se poate muri. Moartea este o mare proba a autenticitatii credintei noastre!

De aceea nu vorbim de faptul ca noi credem, ci în cine credem. Apostolul Pavel putea spune ca stie în cine a crezut: „Si din pricina aceasta sufar aceste lucruri; dar nu mi-e rusine, caci stiu în cine am crezut. Si sunt încredintat ca El are putere sa pazeasca ce i-am încredintat pâna în ziua aceea.“ Apostolul avea credinta adevarata. Dar noi?