Așteptăm o vindecare…

Așteptăm o vindecare
Credem, Tată, în minuni
Mâna Ta izbăvitoare
Am văzut-o în lucrare
Când legară leziuni.

Nu-ncetăm să-Ți dăm slujire
Că ne-ai arătat lucrări
Ce-au produs în noi uimire.
Leacul Tău dă izbăvire,
Ne păzești în încercări.

Mulți cerut-au cercetare
Și-ai venit în ajutor.
Au primit eliberare
Din necazul cel mai mare,
Dintr-un foc mistuitor.

Multor orbi le-ai dat lumina,
Mulți ologi s-au vindecat
Ai îndepărtat rugina,
Ai întinerit grădina
Mari dureri Tu ai calmat.

Apelăm și azi la Tine
Singurul ce poți să dai
Sănătate, stări senine
Și alin când vin suspine
Și puteri în drum spre Rai.

Am trăit experiențe
Pe traseu-ntortocheat
Necazuri, deficiențe
Lovituri și vehemențe
Dar din toate ne-ai scăpat.

Zilnic marea-Ți bunătate
Se-nnoiește pentru noi
Sufletele întristate
Au simțit că-s mângâiate
Chiar în mijloc de nevoi.

Iată-ne în stăruință,
Iată-ne încrezători
Că-n acută suferință
Poți s-aduci o ușurință
Poți la negru da culori.

Mai ascultă-ne odată
Azi, fierbinte, Te rugăm
Știm că mila-Ți revărsată
Nu-ncetează niciodată
Zilnic noi din ea gustăm.

Așteptând o vindecare
Voia-Ți vrem să o-mplinim
Doar la Tine e scăpare
Când sunt stări apăsătoare,
Doar cu Tine ne unim.

George Cornici

Binecuvântat la câmp

“Tu vei fi binecuvântat la câmp.” (Deuteronom 28.3)

Isaac era binecuvântat când mergea seara la câmp pentru a medita şi a se ruga. De câte ori n-am întâlnit şi noi pe Domnul când eram singuri într-un loc retras? Câte lucruri sunt martori ale acestor clipe paşnice! Boaz la fel, când se reîntorcea de la câmp cu recolta adunată, era binecuvântat împreună cu slugile sale. Facă Dumnezeu ca toţi cei ce ară în inimi, să propăşească. De la Adam, omul continuă să lucreze la câmp; şi dacă în urma păcatului său, blestemul a lovit pământul, poate găsi binecuvântare prin al doilea Adam.

Noi mergem la câmp pentru exerciţii fizice şi suntem fericiţi, gândindu-ne că Domnul va binecuvânta acest exerciţiu întărindu-ne sănătatea, pe care o putem apoi folosi spre slava Sa. Mai mergem la câmp şi pentru a admira natura; şi nu este nimic din studiul creaţiunii văzute care să nu fie sfinţit şi folosit prin binecuvântarea lui Dumnezeu.

Trebuie în cele din urmă să mergem la câmp să ne îngropăm morţii; da, alţii la rândul lor ne vor duce şi pe noi la câmp; dar vom fi binecuvântaţi, fie plângând la mormânt, fie culcaţi în el.

Charles Spurgeon

Ispitirea

„Isus, plin de Duhul Sfânt, … a fost dus de Duhul în pustiu, unde a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile.“ Luca 4.1-2

Evanghelia dupa Luca ne prezinta într-un mod cu totul special pe Isus ca Fiul Omului. În versetele de care ne ocupam, Îl vedem în lupta cu ispititorul, cu împotrivitorul, caci Isus trebuia sa-l învinga înainte de a face lucrarea de rascumparare. În pustiu, diavolul L-a ispitit pe Isus timp de patruzeci de zile, în timpul carora Cel supus încercarii nu a mâncat nimic. La sfârsitul acelor zile, lui Isus i s-a facut foame si diavolul a ales acel moment pentru a-L ispiti. Ispitirea a constat în a încerca sa-L faca pe Isus sa iasa din calea ascultarii de Dumnezeu, cale, prin care El dorea sa-L glorifice pe Dumnezeu si sa mântuiasca creatura Sa.

Stiind ca Isus era Fiul lui Dumnezeu, cum Dumnezeu Însusi vestise, diavolul i-a zis: „Daca esti Fiul lui Dumnezeu, porunceste pietrei acesteia sa se faca pâine.“ Însa Isus i-a raspuns cu promptitudine ispititorului: „Este scris: Omul nu va trai numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.“ Isus era cu adevarat Fiul lui Dumnezeu si putea sa schimbe o piatra în pâine. Daca ar fi savârsit aceasta minune, nu ar mai fi aratat dependenta de Dumnezeu, care-L caracteriza pe El, Omul ascultator, si ar fi cedat santajului diabolic.