Ştiu cine sunt

De-ar fi să trec din lumea asta
Brăzdat fiind de-ale lumii geruri,
Sunt sigur că Isus m-aşteaptă
Cu mii de îngeri sus în ceruri.

Am fost lovit, m-au dat la moarte,
Sunt oamenii nevinovaţi…
Ei n-au gustat din harul păcii,
Ei n-au dorit a fi iertaţi.

Eu, cine sunt? Din mii de oameni
M-ai scos şi m-ai făcut curat,
Pe mine, Doamne, care-odată
Am fost străin şi alungat!

Cine sunt eu? Sunt rodul crucii,
Durerea spinilor adânci,
Sunt rezultatul umilinţei
Şi-al trupului culcat în stânci.

Azi Te cunosc o, Domn al slavei,
Străin eu nu mai sunt la prag,
Şi-n lumea asta un alt nume
Eu nu găsesc mai scump şi drag.

Trăind, eu ştiu, da, ştiu prea bine,
Mă vrei curat şi nepătat,
Ca sângele-Ţi cândva la cruce
Zadarnic să NU se fi vărsat.

Isuse, plâng azi pentru Tine,
Eşti minunat şi Te iubesc,
Şi doar fiindcă Tu ai milă
În zori de zi mă mai trezesc.

Sergiu Fomiciov

Plăcerea lui Dumnezeu de a da…

“Domnul a zis lui Avraam, după ce s-a despărţit Lot de el: “Ridică-fi ochii, şi din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus; căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie şi seminţei tale în veac.” (Geneza 13.14-15)

Binecuvântare memorabilă într-o ocazie specială. Avraam pusese capăt unei certe în familie: “Te rog să nu fie ceartă între mine şi tine, între păstorii mei şi ai tăi, căci suntem fraţi”. Şi el a primit harul făgăduit acelora ce fac pace. Dumnezeul păcii găseşte plăcere în a arata bunăvoinţa Sa acelora care caută pacea şi o urmăresc. Şi dacă noi voim să ne bucurăm de o legătură mai strânsă cu el, trebuie să ne ţinem paşii pe cărarea păcii. Avraam lucrase cu inimă largă faţă de tânăra sa rudă, lăsând-o să aleagă. Dacă renunţăm la noi înşine de dragul păcii, Domnul ne va da mai mult decât pacea.

Avraam putea să ceară toată întinderea ţării care se vedea în faţa sa. Noi putem lucra la fel, prin credinţă noi avem parte de binecuvântări nemărginite. Toate lucrurile sunt ale noastre. Când, prin viaţa noastră suntem plăcuţi lui Dumnezeu, El ne îndeamnă să socotim ca ale noastre, lucrurile de acum şi cele viitoare. Toate lucrurile sunt ale noastre pentru că noi suntem ai lui Cristos, iar Cristos este al lui Dumnezeu.

Charles Spurgeon

Panica pe feribot

„Omul nu este stapân pe suflarea lui ca s-o poata opri si n-are nicio putere peste ziua mortii…“ Eclesiastul 8.8

În februarie 2006, un feribot egiptean s-a scufundat în Marea Rosie. Cu trei ore înainte de scufundare, pe feribot a izbucnit un incendiu. Circa 1.100 persoane si-au pierdut viata. Trista întâmplare de pe feribot este una din multele dovezi ca viata noastra este trecatoare. Adevarul biblic: „Caci orice faptura este ca iarba, si toata slava ei, ca floarea ierbii“ (1 Petru 1.24), ne sta în fata la tot pasul. Putem spune împreuna cu împaratul David: „Iata ca zilele mele sunt cât un lat de mâna, si viata mea ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar tine“ (Psalm 39.5).

Fiindca suntem asa de trecatori, Dumnezeu a pregatit o posibilitate imediata de mântuire a sufletelor noastre: ISUS HRISTOS. Cine nu vine astazi la Hristos, nu stie daca mâine va mai avea prilejul. Totul depinde de momentul deciziei fiecarui om în parte. Nu amâna, mâine poate fi prea târziu, un prea târziu pentru eternitate! Aici si acum omul îsi decide calea pe care merge: calea vietii vesnice prin credinta în Mântuitorul sau aceea a pierzarii vesnice prin necredinta. „Învata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima înteleapta!“