Abia atunci…

S-a luminat de licurici grădina
Şi florile din iarbă s-au aprins,
Din cerul tot se prăbuşea lumina
Când au venit, Isuse şi Te-au prins.

S-a-ntins tăcerea, s-a făcut mai mare
Năuca lună a căzut de sus
S-a risipit în cioburi pe cărare
Când  au venit, Isuse şi Te-au dus.

Ca pe-un tâlhar au vrut să Te lovească,
Ca pe-un tâlhar cu funii Te-au legat,
Te-au dezbrăcat de slava Ta cerească
Când Te-au hulit şi-apoi Te-au renegat.

Am fost şi eu acolo în gradină,
Cu Petru-odată am fugit şi eu
Ştiam că eşti Mesia ce-o să vină,
Ştiam că Tu eşti Fiu de Dumnezeu.

Credeam că toate-n lume Ţi-s supuse,
Dar viaţa mea a cântărit mai mult
Şi m-am ascuns să nu mă vezi, Isuse
Şi m-am ascuns să nu Te mai ascult.

S-a luminat de licurici grădina
Şi-n mii de lumânări pe fruntea Ta
Se unduia şi pâlpâia lumina
Când Te-au ucis apoi pe Golgata.

Când inima în cioburi mi-a fost spartă
Şi n-am putut în faţă să mai ies
Te-am auzit strigând la ceruri: „Iartă!”
Şi-abia atuncea, Doamne-am înţeles…

Sanja Cristea Tiberian

Curăţirea zgurii

“Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curaţi cum se curăţcşte argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu şi îi voi asculta; Eu voi zice: Acesta este poporul Meu! Şi ei vor zice: Domnul este Dumnezeul meu!” (Zaharia 13.9)

Din metal necurăţit, amestecat, cum suntem din fire, harul vrea să ne facă metal preţios, dar condiţia de seamă este să ne treacă prin cuptorul încins. Ne înspăimântăm de aceasta şi dorim să rămânem fără valoare, numai pentru a ne bucura de liniştea pietrelor obişnuite? Aceasta ar însemna să alegem partea cea rea, ca Esau. Nu, Doamne! mai degrabă să fim aruncaţi în cuptor, decât să fim lepădaţi din faţa Ta.

Focul este numai pentru a curaţi metalul; el nu-l distruge. Domnul doreşte ca poporul Său să fie asemenea aurului, de aceea îşi dă silinţa să-l cureţe de orice zgură. Oricât de puţin înţelepţi am fi, ne vom bucura de această operaţie, şi rugăciunea noastră va fi, nu să fim scoşi din încercare, ci să fim curăţiţi de orice amestec firesc.

O Doamne, încearcă-ne cu adevărat! Suntem gata să ne topim sub văpaia flăcării, dacă e voia Ta; căci ea e cea mai bună. Sprijineşte-ne în timpul încercării şi noi vom fi ai Tăi pentru totdeauna.

Charles Spurgeon

Aurul

„Arunca dar aurul în tarâna, arunca aurul din Ofir în prundul pâraielor! Si atunci Cel Atotputernic va fi aurul tau, argintul tau, bogatia ta.“ Iov 22.24-25

Marea armata a lui Napoleon se retragea din Moscova. Acest mars prin uriasa tara cu iarna ruseasca a fost un cosmar. Situatia era atât de deznadajduita, încât s-a dat porunca sa se renunte la prada – câteva cutii cu aur. Imediat ce s-a oferit jafului povara pretioasa, barbatii, care abia mai înaintau de câteva zile, s-au napustit asupra aurului si s-au încarcat cu lingouri întregi. Care a fost urmarea? Nefericitii au cazut la pamânt si de slabiciune nu s-au mai putut ridica. Un martor ocular relata ca un singur lingou de aur a pus capat la mai mult de treizeci de vieti omenesti.

Ce imagine impresionanta, care se potriveste astazi multor oameni! Ei se lasa acaparati în lupta vietii de multe lucruri, cum ar fi ocuparea unei pozitii sociale înalte, bogatie si lux sau alte lucruri. Ce pericol de a te lasa orbit de lucrurile trecatoare! Ce nume poarta lingourile de aur, pe care ne straduim sa le purtam si care ne vor duce la dezastru? Ce ne retine de la întoarcerea la Domnul Isus, pentru a gasi la El adevarata fericire si viata vesnica? Ce ne împiedica pasii sa-L urmam pe Mântuitorul nostru? Arunca aceste poveri, pentru ca Domnul Isus sa devina comoara ta, aurul tau!

Meditatii Crestine