SIAMO UN MOMENTO, TU SEI PER SEMPRE

Canto di Lode

El dă de bunăvoie

“El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8.32)

Aici avem mai mult decât o făgăduinţă, chiar o îngrămădire de făgăduinţe: o grămadă de rubine, de smaralde, de diamante, într-o bijuterie de aur. Răspunsul şi întrebarea textului nostru, vor fi totdeauna în stare să ne încurajeze. Ce ar putea să refuze Dumnezeu, după ce a dat pe Domnul Isus, prea iubitul Său? Dacă avem nevoie de tot ce este în cer şi pe pământ, El ne va da; căci dacă ar fi fost o limită în darurile dragostei Sale, El l-ar fi păstrat pe Fiul Său.

De ce avem nevoie astăzi? Nu avem decât să-I cerem. Putem să facem aceasta cu stăruinţă, dar fără să facem presiuni pentru a căpăta din mâna Lui un dar împotriva voii Sale. El ne-a dat pe Fiul Său, cu toată libera Sa voinţă. Cine ar fi avut atâta îndrăzneală ca să-I ceară chiar pe Fiul Său? Ar fi fost din partea noastră o îndrăzneală prea mare. Dar El L-a dat pe singurul Său Fiu, şi pentru că a făcut această jertfă, nu poţi tu, o, sufletul meu, sa ai încredere în Tatăl tău ceresc şi să crezi că El îţi va da toate lucrurile împreună cu El? Slaba ta rugăciune n-ar fi avut nici o putere, dacă dragostea Sa nu s-ar fi revărsat din inima Sa pentru a te inunda, – precum un izvor supraîmbelşugat, care se revarsă peste maluri -, peste toate nevoile tale.

Charles Spurgeon

Popasul Fericirii

Păstrez curat ce-a scris Mesia cu sânge pe-al meu chip de lut:
„Iertat! Iar ținta-i veșnicia.” Oare ce-mi pot dori mai mult?

Să-ncep a strânge ca bogatul din holda lumii de păcat,
S-ajung a fi ca nimeni altul de bunătăți înconjurat?

O, nu doresc! Sunt repezi anii doar pentru-a umple-al meu hambar,
Și-n veșnicie nu-mi iau banii, de ce s-alerg? E în zadar!

Nu vreau ca îndemnat de imnuri să-mi plec ființa la pământ,
Amenințat fiind cu chinuri de-a lumii ne-mblânzit cuvânt.

Nu vreau ca Iuda vânzătorul, orbit de pofta unor bani
Să-l dau pe Isus Salvatorul pe mâna crunților dușmani.

Nu vreau ca Petru altădată, la para focului ‘ncălzit
Să strig cât pot că de Mesia nu știu și nici n-am auzit.

O Doamne sfânt, nu vreau vre-o dată să fiu părtașul celor mulți
Ce-și zic că viața-devărată e atunci când firea ți-o asculți.

Dar vreau ca Pavel prin credință, după o viață în Cristos
Să strig cu glas de biruință „M-așteaptă cerul glorios!”

Acum când știu prețul iubirii, să mai tânjesc averi s-adun?
Nu! Vreau doar popasul fericirii la al meu ultim pas din drum.

Sergiu Formiciov