Adu-ne Doamne la unire

Adu-ne, Doamne, la unire:
Să fie-o turmă şi-un Păstor!
Să nu mai fie despărţire,
Ci numai dulce înfrăţire
Şi pace-n ceata sfinţilor.

Adu-ne, Doamne, la veghere:
Să nu ne prindă gând vrăjmaş.
Nici murmurul amar de fiere,
Să nu ne-aducă vreo cădere,
Din harul dreptului făgaş.

Adu-ne, Doamne, la altarul
Adevăratei pocăinţi,
Ca să urcăm unici Calvarul,
Şi-n noi să nu se stingă jarul
Iubirii pentru toţi cei sfinţi.

Adu-ne, Doamne, la răbdare,
Să ştim să nu vorbim prea mult;
Cu inima mulţumitoare
Să fim mereu în aşteptare,
Aşa cum robii Tăi Te-ascult’.

Adu-ne, Doamne, la iubire
Să fim un cuget toţi şi-un gând,
Nedespărţiţi, într-o simţire,
Să aşteptăm a Ta venire,
Să Te slujim prin Duhul Sfânt.

Valentin Popovici

Dumnezeu te ascultă totdeauna

“Dumnezeul meu mă va asculta.” (Mica 7.7)

Prietenii ne pot fi necredincioşi, dar Domnul nu va părăsi niciodată sufletul sincer; din contra, El îi va asculta dorinţele. Prorocul ne spune: ”Nu crede niciodată pe prietenul tău cel mai intim şi păzeşte-te de a deschide gura înaintea aceluia care se odihneşte la sânul tău”.

Vrăjmaşii omului sunt aceia din casa lui. Este un lucru trist; dar chiar dacă am fi în această situaţie, Prietenul nostru ceresc rămâne credincios şi îi putem spune toate greutăţile noastre. Înţelepciunea noastră este să ne îndreptăm spre Domnul, şi nu să ne luăm la certa cu oamenii. Dacă cei aproape dintre ai noştri nu iau seama la chemările noastre, să ne aşteptăm la Dumnezeul mântuirii noastre, care ne va asculta. El ne va asculta cu atât mai mult cu cât vom întâlni mai multă rea voinţă, şi în curând vom putea striga: ”Nu te bucura, duşmana mea, de mine”.

Pentru că Dumnezeu este Dumnezeul cel viu, El poate să ne asculte; pentru că este Dumnezeul dragostei, El vrea să ne asculte; pentru că este Dumnezeul legământului, El se obligă să ne asculte. Dacă fiecare dintre noi îl putem numi ”Dumnezeul meu”, putem cu o siguranţă deplină să adăugam: ”Dumnezeul meu mă va asculta”. Deci, vino tu a cărui inimă sângerează astăzi, spune suferinţa ta Dumnezeului cel Veşnic, încredinţat că El te ascultă. Sa mergem să îngenunchem cu toţii înaintea Lui, repetând în adâncul inimii noastre: ”Dumnezeul meu mă va asculta”.