Vreau s-alerg spre Tine

Din colțul ierbii-adun smaralde-nlăcrimate
În ale învierii bucurii nepământești,
Să stăvilesc prin ele întristări de moarte,
Căci Ți-ai dat viața Doamne, să mă mântuiești.

Trâmbițe dau semnale, timpul se grăbește,
Văd cum își trece trena prin vale, vaporos,
Dă-mi înțelepciune, să văd duhovnicește,
Să te aștept pe Tine, Iubitul meu Cristos.

Prin amintiri de-Acasă, în Duh mă înfior,
Se conturează-n suflet, malul celălalt,
Îndură-Te Isuse, vină-mi în ajutor,
Căci prea adâncă-i valea și Cerul prea înalt.

Văd cum se strânge timpul, stă un hotar în drum,
Își vălurește vadul cursul, curmeziș,
Cu maluri munți de vise, cu văi un vechi album,
Cu tălpile-anotimpuri ascunse prin prundiș.

Vreau s-alerg spre Tine, sărind din creastă-n creastă,
Când dorul mă topește, în abur să mă-nalți
Spre norul tainic, la întâlnirea noastră,
Cu-acei în haine albe, în Sânge Sfânt spălați.

Amin!

Ana Haz

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s