Vreau s-alerg spre Tine

Din colțul ierbii-adun smaralde-nlăcrimate
În ale învierii bucurii nepământești,
Să stăvilesc prin ele întristări de moarte,
Căci Ți-ai dat viața Doamne, să mă mântuiești.

Trâmbițe dau semnale, timpul se grăbește,
Văd cum își trece trena prin vale, vaporos,
Dă-mi înțelepciune, să văd duhovnicește,
Să te aștept pe Tine, Iubitul meu Cristos.

Prin amintiri de-Acasă, în Duh mă înfior,
Se conturează-n suflet, malul celălalt,
Îndură-Te Isuse, vină-mi în ajutor,
Căci prea adâncă-i valea și Cerul prea înalt.

Văd cum se strânge timpul, stă un hotar în drum,
Își vălurește vadul cursul, curmeziș,
Cu maluri munți de vise, cu văi un vechi album,
Cu tălpile-anotimpuri ascunse prin prundiș.

Vreau s-alerg spre Tine, sărind din creastă-n creastă,
Când dorul mă topește, în abur să mă-nalți
Spre norul tainic, la întâlnirea noastră,
Cu-acei în haine albe, în Sânge Sfânt spălați.

Amin!

Ana Haz

Lacrimile vor înceta

“Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.” (Apocalipsa 21.4)

Dacă suntem adevăraţi credincioşi, vom vedea împlinirea acestor lucruri. Durerea va înceta, lacrimile vor fi şterse. Lumea aceasta este o vale a plângerii, dar ea va trece. După cum ne e prorocit aici, în curând vor apare un cer şi un pământ nou; şi atunci nu vom mai plânge din cauza căderilor şi tristelor urmări. Nunta Mielului va fi un timp de bucurii fără margini şi lacrimile nu îşi vor mai avea locul. Mai departe, ne este spus că Dumnezeu însuşi va fi cu oamenii şi durerea şi gemetele vor fugi pentru a nu se mai întoarce.

Ce stare va fi pentru noi când nu va mai fi nici întristare, nici plânset, nici un necaz? Va fi o slavă mai mare decât orice ce-am putea închipui? Voi, ochi care citiţi cu plânset, opriţi-vă şiroaiele arzătoare, căci în curând nu veţi mai şti ce sunt lacrimile. Nimeni nu ştie să şteargă lacrimile ca Dumnezeul dragostei, dar iată că El şi începe să facă acest lucru. ”Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia”. Vino, Doamne, şi nu întârzia, căci acum toţi ai Tăi trebuie încă să plângă!