Paza paşilor noştri

“El va păzi paşii prea iubiţilor Lui.” (1 Samuel 2.9)

Drumul este alunecos şi picioarele sunt slabe, dar Domnul le va întări. Dacă noi prea iubiţii Săi, ne predăm Lui, printr-un act de ascultare şi de credinţă, El însuşi va fi păzitorul nostru. Nu numai că ”El va porunci îngerilor Lui să ne păzească, ca să nu ni se lovească piciorul”, ci El însuşi va păzi paşii noştri. El va păzi paşii noştri de orice cădere, aşa fel ca haina noastră să rămână fără pată şi fără păcat, şi ca sufletul nostru să nu sufere vreo vătămare pentru ca să nu dăm vrăjmaşului prilejul să ne vorbească de rău.

El ne va păzi picioarele să nu rătăcească şi le va păzi să nu apuce pe cărările rătăcirii, căile nebuniei, sau drumul larg al obiceiurilor lumii.

El le va păzi de lovituri şi umflăturile produse de arşiţa sau lungimea drumului.

El va păzi paşii noştri de orice rană: încălţămintele ne vor fi de fier şi alama, încât chiar dacă am călca peste ascuţişul săbiei sau peste capetele şerpilor, nu vom avea de suferit.

În sfârşit, El ne va scoate picioarele din laţ şi nu vom rămâne înlănţuiţi de momelile şi cursele pe care ni le vor întinde puterile înşelătoare şi cele ale vrăjmaşului. Cu o asemenea făgăduinţă, vom putea să înaintăm şi să nu ne lăsăm deloc, să alergăm şi să nu obosim. Cel ce te păzeşte este credincios, El te va păzi de orice rău.

Charles Spurgeon

Umbland pe ape

Referințe
Matei 14:29
„Vino!” i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. (Matei 14:29)

Cu tonuri tot mai închise de gri
Se lasă-nserarea, tăcută, pe ape
Şi-un vânt duşmănos, ce talazuri stârni,
Opreşte corabia-n larg, spre a fi
Departe de ţărm, de adâncuri aproape.

Latente primejdii, venind din abis,
Dau ucenicilor îngrijorare
Când, deodată, tabloul descris
E animat de-o fiinţă de vis
Ivită din neguri, călcând, ferm, pe mare.

„E o nălucă!” – ucenicii-au ţipat,
Însă Isus a venit mai aproape;
„Dacă eşti, Doamne, Tu”– Petru a mai strigat,
„Porunceşte să vin către Tine, îndat’
Păşind hotărât, ca şi Tine, pe ape.”

„Vino!” i-a zis, cu iubire, Isus
Şi el a pornit către Domnul, pe mare,
În clipe pătrunse de-un farmec nespus,
Cu valul sub talpa lui rece supus
Şi ochii în flăcări privind către zare.

„Vino!” răsună chemarea şi-acum,
Chemare vibrându-ţi întreaga fiinţă,
Porneşte spre El şi forma-se-va drum
Pe ape, pe aer, pe flăcări, pe fum,
De priveşti către cer şi păşeşti prin credinţă.

Amin

Simion Felix Martian