Adu-ne Doamne la unire

Adu-ne, Doamne, la unire:
Să fie-o turmă şi-un Păstor!
Să nu mai fie despărţire,
Ci numai dulce înfrăţire
Şi pace-n ceata sfinţilor.

Adu-ne, Doamne, la veghere:
Să nu ne prindă gând vrăjmaş.
Nici murmurul amar de fiere,
Să nu ne-aducă vreo cădere,
Din harul dreptului făgaş.

Adu-ne, Doamne, la altarul
Adevăratei pocăinţi,
Ca să urcăm unici Calvarul,
Şi-n noi să nu se stingă jarul
Iubirii pentru toţi cei sfinţi.

Adu-ne, Doamne, la răbdare,
Să ştim să nu vorbim prea mult;
Cu inima mulţumitoare
Să fim mereu în aşteptare,
Aşa cum robii Tăi Te-ascult’.

Adu-ne, Doamne, la iubire
Să fim un cuget toţi şi-un gând,
Nedespărţiţi, într-o simţire,
Să aşteptăm a Ta venire,
Să Te slujim prin Duhul Sfânt.

Valentin Popovici

Dumnezeu te ascultă totdeauna

“Dumnezeul meu mă va asculta.” (Mica 7.7)

Prietenii ne pot fi necredincioşi, dar Domnul nu va părăsi niciodată sufletul sincer; din contra, El îi va asculta dorinţele. Prorocul ne spune: ”Nu crede niciodată pe prietenul tău cel mai intim şi păzeşte-te de a deschide gura înaintea aceluia care se odihneşte la sânul tău”.

Vrăjmaşii omului sunt aceia din casa lui. Este un lucru trist; dar chiar dacă am fi în această situaţie, Prietenul nostru ceresc rămâne credincios şi îi putem spune toate greutăţile noastre. Înţelepciunea noastră este să ne îndreptăm spre Domnul, şi nu să ne luăm la certa cu oamenii. Dacă cei aproape dintre ai noştri nu iau seama la chemările noastre, să ne aşteptăm la Dumnezeul mântuirii noastre, care ne va asculta. El ne va asculta cu atât mai mult cu cât vom întâlni mai multă rea voinţă, şi în curând vom putea striga: ”Nu te bucura, duşmana mea, de mine”.

Pentru că Dumnezeu este Dumnezeul cel viu, El poate să ne asculte; pentru că este Dumnezeul dragostei, El vrea să ne asculte; pentru că este Dumnezeul legământului, El se obligă să ne asculte. Dacă fiecare dintre noi îl putem numi ”Dumnezeul meu”, putem cu o siguranţă deplină să adăugam: ”Dumnezeul meu mă va asculta”. Deci, vino tu a cărui inimă sângerează astăzi, spune suferinţa ta Dumnezeului cel Veşnic, încredinţat că El te ascultă. Sa mergem să îngenunchem cu toţii înaintea Lui, repetând în adâncul inimii noastre: ”Dumnezeul meu mă va asculta”.

O garda cereasca

“Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.” (Geneza 28.15)

Avem să plecăm la drum şi avem nevoie pentru aceasta de un har special? Iată unul foarte preţios: starea de faţă şi păzirea lui Dumnezeu. În tot locul avem nevoie şi de una şi de alta, şi le vom avea dacă suntem conduşi de datorie, şi nu doar de propria noastră fantezie. Pentru ce să privim plecarea noastră într-altă parte ca o tristă obligaţie, când voia lui Dumnezeu, este cea care ne cheamă acolo? În toate ţările, credinciosul este străin şi călător, şi în toate ţinuturile Domnul va fi adăpostul Sau, aşa cum El a fost pentru toţi sfinţii în toate timpurile. Putem fi lipsiţi de sprijinul conducătorilor noştri pământeşti, dar când Dumnezeu zice: ”te voi păzi”, n-avem de ce să ne temem de vreun pericol. Aceasta este cea mai sigură însoţire pentru un călător.

Până atunci Iacov nu părăsise casa părintească. Neavând spiritul aventuros al fratelui său, el rămăsese copilul mamei, răsfăţat. Când a trebuit să plece în străinătate, Dumnezeu l-a însoţit. El avea puţin bagaj şi nici un însoţitor; dar nici un prinţ n-a avut vreodată o aşa nobilă gardă. Chiar când dormea pe câmp, îngerii vegheau asupra lui şi Domnul Dumnezeu îi vorbea. Dacă Domnul ne spune să plecăm, să zicem cu Domnul Isus: ”Sculaţi-vă, hai să plecăm de aici!”

Charles Spurgeon

Sa fii si tu ca si Andrei

Să fii si tu ca si Andrei,
Cel chemat, el, cel dintâi…
Totul este doar sa vrei
Vino, pâna când amâi?

Să-i duc pe altii la Isus
Ca Ioan, as vrea sa fiu si eu!
Să spun cum si el a spus;
Iata Mielul lui Dumnezeu!

Si-atunci altii, ca Andrei,
Sa-nteleagă vestea buna,
Tu ca ucenici sa-i iei,
Pană vor primi cununa.

Noi gasit-am pe Mesia,
Salvatorul, pe Hristos!
Vino azi, ca-n vremea aceea,
Vino, sa fii de folos!

Bine e sa fii ca Filip,
Sa-ti faci dreapta socoteală!
Dar mai bine ca Andrei,
Cu solutii, cu-ndoială…

Era acolo un băietel
Cu cinci paini si doar doi pesti.
Acestea sunt doar putintel
Sa poti multimea s-o hranesti?

Ooo! Da, că-i Dumnezeu ce poate,
Ieri si azi si-n vesnicii!
Pâinea Lui si azi o-mparte
Dar mai exista acei copii?

Mai există acei copii,
Care au putin, putin,
Cu ceva de la părinti,
Sa manance pana vin?

Sa fim o piesa principală
În mecanismul lui Hristos.
Si chiar daca avem indoială,
S-o spunem astazi lui Hristos!

Niste greci au venit la templu
Si lui Filip ei au spus:
Vroiau sa-l vada pe Isus
Si Filip la Andrei s-a dus.

Sa-i spui Domnului dorinta
Oamenilor ce vor sa-L vadă!
In inimi du-le credinta
Si-n Isus apoi sa creadă

Sa stim ca numa-n astă viată
Putem sa fim intermediari
Oamenilor ce cu dorintă
La Tin-să vina cu credintă
Doamne, fă-ne îndrumători!

A.Ion-Lucian

Vreau s-alerg spre Tine

Din colțul ierbii-adun smaralde-nlăcrimate
În ale învierii bucurii nepământești,
Să stăvilesc prin ele întristări de moarte,
Căci Ți-ai dat viața Doamne, să mă mântuiești.

Trâmbițe dau semnale, timpul se grăbește,
Văd cum își trece trena prin vale, vaporos,
Dă-mi înțelepciune, să văd duhovnicește,
Să te aștept pe Tine, Iubitul meu Cristos.

Prin amintiri de-Acasă, în Duh mă înfior,
Se conturează-n suflet, malul celălalt,
Îndură-Te Isuse, vină-mi în ajutor,
Căci prea adâncă-i valea și Cerul prea înalt.

Văd cum se strânge timpul, stă un hotar în drum,
Își vălurește vadul cursul, curmeziș,
Cu maluri munți de vise, cu văi un vechi album,
Cu tălpile-anotimpuri ascunse prin prundiș.

Vreau s-alerg spre Tine, sărind din creastă-n creastă,
Când dorul mă topește, în abur să mă-nalți
Spre norul tainic, la întâlnirea noastră,
Cu-acei în haine albe, în Sânge Sfânt spălați.

Amin!

Ana Haz

Lacrimile vor înceta

“Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.” (Apocalipsa 21.4)

Dacă suntem adevăraţi credincioşi, vom vedea împlinirea acestor lucruri. Durerea va înceta, lacrimile vor fi şterse. Lumea aceasta este o vale a plângerii, dar ea va trece. După cum ne e prorocit aici, în curând vor apare un cer şi un pământ nou; şi atunci nu vom mai plânge din cauza căderilor şi tristelor urmări. Nunta Mielului va fi un timp de bucurii fără margini şi lacrimile nu îşi vor mai avea locul. Mai departe, ne este spus că Dumnezeu însuşi va fi cu oamenii şi durerea şi gemetele vor fugi pentru a nu se mai întoarce.

Ce stare va fi pentru noi când nu va mai fi nici întristare, nici plânset, nici un necaz? Va fi o slavă mai mare decât orice ce-am putea închipui? Voi, ochi care citiţi cu plânset, opriţi-vă şiroaiele arzătoare, căci în curând nu veţi mai şti ce sunt lacrimile. Nimeni nu ştie să şteargă lacrimile ca Dumnezeul dragostei, dar iată că El şi începe să facă acest lucru. ”Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia”. Vino, Doamne, şi nu întârzia, căci acum toţi ai Tăi trebuie încă să plângă!

La multi ani de ziua ta

Ierusalim,Ierusalim…

Ierusalim

Aleluia